Mai multe persoane care au locuit într-un oraș din Ucraina, învecinat cu centrala nucleară de la Cernobîl, s-au întors acasă, după un exil care a durat treizeci de ani, informează Reuters.
Pentru locuitorii orașului Pripiat, o evacuare de trei zile s-a transformat în treizeci de ani. Însă întoarcerea a fost marcată de confuzie și dezamăgire.
„Abia mi-am găsit apartamentul. Acum este o pădure acolo – copacii au crescut prin podea, camerele sunt goale, geamurile de la ferestre au dispărut, iar totul este distrus”, a spus una dintre persoanele care s-a întors în Pripiat, Zoya Perevozchenko, în vârstă de 66 de ani.
În urmă cu treizeci de ani, ea a simțit că ceva este în neregulă când soțul ei, Valery, nu s-a mai întors din tura de noapte unde lucra ca maistru la reactorul cu pricina. Zoya Perevozchenko și-a părăsit apartamentul din oraș și s-a dus să își caute soțul.
„Îmi amintesc că mă gândeam că este cald, iar unele persoane purtau măști. Nimeni nu ne-a zis nimic imediat. Totul a fost ținut secret. Iar copiii alergau în picioarele goale, prin bălți”, a spus ea.
Femeia și-a găsit soțul într-un spital local. Radiațiile au fost atât de puternice că i-au ars fața, având nevoie de tratamend medical la Moscova. Cu toate acestea, el a murit 45 de zile mai târziu, fiind una dintre cele 31 de persoane care au murit imediat după dezastru, din cauza radiațiilor puternice.
Citește și: FOTO. Ucraina marchează 30 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl
Perevozchenko and cele două fiice au ajuns în Kiev, unde locuiesc în prezent. La întoarcerea în Pripiat, femeia a afirmat că este dificil să găsească un echilibru între amintirea vieții dinainte de dezastru și ruinele care stau acum în locul orașului.
La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive. Nu există date oficiale privind numărul total al victimelor acestui dezastru – se ştie, însă, că 25.000 au murit numai după ce au participat la decontaminarea zonei, scrie Agerpres.
Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranţă – o procedură greşită a determinat o creştere dramatică a nivelului energetic: învelişul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă printr-o explozie violentă, 31 de oameni murind pe loc.
Efectele pe termen lung ale celui mai grav accident nuclear din secolul XX au lovit mii de oameni şi continuă să facă victime. Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate. Nu sunt statistici cu privire la românii care au avut de suferit ca urmare a accidentului nuclear, dar specialiştii sunt de părere că există o legătură între acesta şi creşterea cazurilor de cancer şi leucemie.
Citește și: Cernobîl. Acum 30 de ani
Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.
