Marea Britanie s-a alăturat inițiativei privind invadarea Irakului, în anul 2003, înainte de a „epuiza” toate alternativele pașnice privind dezarmarea țării, a declarat, miercuri, președinte unei comisii care s-a ocupat cu anchetarea războiului, John Chilcot, informează agențiile AFP și Reuters, citate de Agerpres.
„Am ajuns la concluzia că Marea Britanie a decis să se alăture invaziei din Irak înainte ca toate alternativele paşnice pentru a obţine dezarmarea (ţării) să fie epuizate. Acţiunea militară nu era inevitabilă la acel moment”, a susținut Chilcot.
Totodată, el a spus că evaluările privind gravitatea ameninţării reprezentate de armele irakiene de distrugere în masă au fost prezentate cu o siguranţă nejustificată, iar planurile Marii Britanii pentru perioada de după invazie au fost „complet inadecvate”.
„În pofida avertismentelor, consecinţele invaziei au fost subestimate. Planificarea şi pregătirile pentru Irak după Saddam Hussein au fost complet inadecvate”, a mai spus John Chilcot, al cărui raport face un bilanţ dur al acţiunii premierului de atunci, laburistul Tony Blair.
Potrivit unui raport al comisiei care s-a ocupat, mai mulți ani, de realizarea unei anchete privind implicarea Marii Britanii în Irak, miniştrii de la acel moment erau conştienţi de inadecvarea planurilor americane şi îngrijoraţi de inabilitatea lor de a exercita vreun fel de influenţă asupra acestora.
„Tony Blair a reuşit în cele din urmă doar să obţină acordul preşedintelui american George W. Bush că ar trebui o autorizare din partea ONU privind rolul post-conflict (…) În plus, Blair nu a stabilit o monitorizare clară la nivel ministerial asupra pregătirilor făcute de Marea Britanie. Nu s-a asigurat că există un plan flexibil, realist şi bazat pe resurse care să integreze contribuţiile militare şi civile ale Regatului Unit. Eşecurile din timpul pregătirilor au continuat să aibă efect şi după invazie”, se subliniază în document.
Potrivit sursei citate, Tony Blair i-a promis lui George W. Bush că îl va urma în privinţa Irakului „indiferent ce se va întâmpla”.
Comandat în 2009 şi adunând concluziile audierii a 120 de martori, între care Tony Blair şi succesorul său Gordon Brown, acest raport, care trebuia să fie iniţial făcut public într-un interval de un an, a devenit el însuşi controversat de-a lungul timpului, determinând familiile soldaţilor ucişi în Irak să fixeze un ultimatum autorităţilor, sub rezerva intentării unor procese.
Unele dintre aceste familii au decis de altfel să boicoteze prezentarea raportului, într-un centru de conferinţe la Londra, în timp ce câţiva manifestanţi s-au adunat în faţa clădirii la apelul Coaliţiei „Stop de War”. Războiul din Irak a costat viaţa a 179 de militari britanici şi a zeci de mii de irakieni.
Blair, şef al guvernului britanic între 1997 şi 2007, este acuzat că a înşelat populaţia afirmând că Irakul deţinea arme de distrugere în masă, lucru care nu a fost dovedit.
Un prim raport oficial publicat în 2004 a concluzionat că Tony Blair a exagerat în faţa Parlamentului ameninţarea reprezentată de preşedintele irakian Saddam Hussein, chiar dacă autorul respectivului document, Robin Butler, a declarat luni că fostul premier „credea cu adevărat” în acel moment în ceea ce spunea.
De atunci, Tony Blair a afirmat în mai multe rânduri că regretă vieţile pierdute, însă nu şi faptul că Saddam Hussein a fost înlăturat. Anul trecut, el şi-a cerut iertare pentru „faptul că informaţiile oferite de serviciile secrete erau false”.
