Dupa Baltica, Marea Neagra va deveni peste un an, o data cu aderarea Romaniei si Bulgariei, noua frontiera estica a Uniunii Europene (UE), se arata in cotidianul francez Le Figaro. Pentru ca Marea Neagra duce la istmul caucazian si la resursele energetice din bazinul Marii Caspice (10 la suta din rezervele mondiale de hidrocarburi) si mai bine de un sfert din aprovizionarea energetica a UE tranziteaza aceasta regiune, europenii, dar si americanii – si mai ales ei – doresc sa o securizeze si sa o puna in valoare. Impotriva Rusiei sau impreuna cu aceasta tara, care incearca sa preia controlul asupra statelor riverane uzand de doua carti esentiale: separatismul si hidrocarburile. Bazinul Marii Negre numara patru conflicte inghetate (Transnistria, Abhazia, Osetia si Nagorno-Karabah), ce reprezinta pentru Moscova o moneda de schimb. Recent, gigantul rus Gazprom a scos din teaca cea de-a doua arma, anuntand ca va mari de patru ori pretul gazelor naturale vandute Ucrainei si ca va revizui in sus preturile acordate Republicii Moldova, Georgiei, Azerbaidjanului si tarilor baltice.
UE nu trebuie sa abandoneze aceasta regiune
UE, care depinde si ea de petrolul si gazele rusesti, trebuie sa menajeze Moscova, fara a-i abandona insa aceasta zona strategica. Ucraina, Republica Moldova, Georgia, care si-au exprimat dorinta de a se apropia de Uniune, beneficiaza de noua “politica de vecinatate” elaborata de Bruxelles. Aceasta politica, desi nu intredeschide usa aderarii, multiplica puntile cu aceste tari din fostul spatiu sovietic. La cererea presedintelui ucrainean Viktor Iuscenko si a omologului sau moldovean, Vladimir Voronin, UE a trimis recent o misiune de asistenta menita sa controleze granitele cu republica separatista transnistreana, un loc important al comertului ilegal de diverse genuri.
Insa in fata instabilitatii zonei UE pare sa se afle intr-o pozitie retrasa comparativ cu Statele Unite ale Americii. Transformarea Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) pentru a raspunde provocarilor secolului al XXI-lea i-a determinat pe americani sa privilegieze bazinul Marii Negre. Alianta Nord-Atlantica i-a recunoscut importanta la summitul de la Istanbul, din iunie 2004, invitandu-i pe “partenerii si aliatii din zona litorala sa conlucreze pentru intarirea stabilitatii acestui spatiu”.
Bazele militare americane
Noua strategie a NATO prevede inchiderea, in urmatorii ani, a mai multor baze situate in Germania si inlocuirea lor cu infrastructuri mai usoare in Europa Centrala si de Est. Aceste noi obiective, denumite “hubs” (puncte centrale), vor constitui un sistem de prepozitionare a unor depozite de armament si munitie si a unor unitati de proiectie ce se succed prin rotatie. Aceste “hubs” vor fi deci niste platforme ce vor permite sa se intervina la hotarele Europei si, dincolo de ele, spre bazinul mediteranean si spre Orientul Apropiat si Mijlociu.
Semnarea, la 6 decembrie, de catre presedintele roman, Traian Basescu, si secretarul de stat american, Condoleezza Rice, a unui “acord de acces” ce ofera facilitati militare fortelor americane constituie cea dintai etapa a acestei reconfigurari. Acordul, primul de acest gen semnat de Washington de la caderea comunismului cu o tara din Europa de Est, se refera la punerea la dispozitie a patru obiective, in care vor putea fi stationate aproximativ 1.500 de persoane. O forta de interventie (EETAF, Eastern European Task Force, Forta de Interventie a Europei de Est) va fi creata aici, cu un stat-major de circa o suta de persoane, ce isi va avea baza pe aeroportul militar Mihail Kogalniceanu, aproape de portul Constanta.
Ambitiile Romaniei
Romania, apropiata de zonele de risc, voia sa devina unul dintre bratele armate ale Aliantei Nord-Atlantice “reutilate” si “globalizate”. Cu mult inainte de aderarea sa la NATO (in aprilie 2004), Bucurestiul a acordat unele facilitati operatiunii Forta aliata in razboiul din Kosovo. In timpul verii 2002, Romania a trimis un batalion pe langa fortele americane menite sa lupte impotriva talibanilor in Afganistan. In martie 2003, tergiversarile Turciei de a servi ca baza de aprovizionare pentru bombardierele americane au facut deja din Constanta o baza de sprijin logistic pentru fortele aliate din Irak. Aproape 4.000 de GI (militari americani) au fost desfasurati pe baza Mihail Kogalniceanu. Bucurestiul a primit contrapartide financiare: circa 50 de milioane de dolari – partial sub forma de imprumuturi -, destinate, in principal, modernizarii armatei sale. In fine, Romania participa la forta multinationala ce ii asista pe americani in Irak.
Cooperarea cu Statele Unite a luat un nou avant de la venirea la putere a lui Traian Basescu. Ales in urma cu un an, noul presedinte roman a facut din parteneriatul cu Washingtonul piatra unghiulara a politicii sale externe. Romania se ambitioneaza sa joace un rol de articulatie intre structurile euroatlantice si spatiul eurasiatic. Basescu i-a propus Aliantei extinderea la Marea Neagra a operatiunii Active Endeavour, ce controleaza marile culoare de navigatie din estul Mediteranei. Deocamdata fara succes. Franta si Turcia s-au opus acestui lucru. Impreuna cu presedintele ucrainean Iuscenko, seful statului roman incearca sa reinsufleteasca si GUAM, o structura consultativa creata in 1996 si care grupeaza in prezent patru republici ex-sovietice – Georgia, Ucraina, Azerbaidjanul, Republica Moldova – (Uzbekistanul a cincea tara membra s-a retras anul acesta din organizatie). Obiectivul, incurajat de Statele Unite, il constituie consolidarea independentei statelor sale membre, care sunt si tari-cheie pentru tranzitul hidrocarburilor din Marea Caspica.
