Preşedintele american, Barack Obama, şi premierul nipon, Shinzo Abe, aflat în vizită în SUA, au anunţat pe 28 -aprilie un nou acord militar strategic, ce va conduce la o mai mare prezenţă mondială a militarilor -niponi va întări legăturile dintre cele două ţări în spaţiul cibernetic şi programele industriale.
Aliaţii americani din Asia au fost informaţi vineri despre noile linii directoare, iar luni înalţi responsabili americani s-au întâlnit cu -responsabili ai Apărării chineze pentru a-i asigura că liniile directoare nu vizează Beijingul. Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington a declarat: „Sperăm că părţile implicate vor face eforturi pozitive pentru -promovarea păcii comune şi a stabilităţii în regiune”.
Washingtonul şi Tokio au dezvăluit un nou pact vizând restructurarea aranjamentelor de securitate, cele două ţări deschizând calea unei participări robuste a forţelor de autoapărare nipone în caz de catastrofe, operaţiuni de menţinere a păcii, apărare antirachetă şi alte misiuni militare. Acordul este rezultatul eforturilor depuse de premierul nipon, Shinzo Abe, pentru anularea unui mare număr de limite impuse asupra forţelor armate ale Japoniei după cel de-al doilea război mondial.
Concret, Japonia are o nouă strategie militară. Până acum foarte pacifistă, Constituţia va autoriza forţele de autoapărare să se angajeze în operaţiuni în străinătate. Noile linii directoare stabilite în noul acord strategic militar americano-nipon au fost dezvăluite luni în SUA, unde premierul Japoniei se află în vizită oficială, s-a adresat Congresului şi a avut întâlniri cu preşedintele Barack Obama. Secretarul de Stat, John Kerry, a declarat că liniile directoare ale noului pact reprezintă o tranziţie istorică pentru Japonia şi alianţa sa istorică cu SUA.
„Astăzi, celebrăm stabilirea capacităţii Japoniei de a apăra nu numai propriul teritoriu, dar şi cel al SUA şi al altor parteneri dacă este necesar.(…) Liniile directoare ameliorează securitatea Japoniei, dezamorsează ameninţările şi contribuie la pacea şi stabilitatea regională”.
Fără limite geografice
Noile linii directoare înlătură limitele geografice pentru forţele japoneze, permiţând militarilor, cu acordul Parlamentului Japoniei, să participe la operaţiuni în întreaga lume. Potrivit vechilor directive, care erau revizuite periodic, operaţiunile nipone şi americane erau axate pe apărarea teritoriilor japoneze. Secretarul american al Apărării, Ash Carter, a precizat că liniile directoare actuale nu au restricţii geografice şi a subliniat că există o serie de probleme în regiune şi în lume asupra cărora SUA şi Japonia vor trebui să coopereze.
Acordul stabileşte liniile directoare comune privind apărarea – SUA, Japonia şi alţi aliaţi americani din Asia urmând să caute mijloace de a face faţă modernizării militare a Chinei şi revendicărilor teritoriale din ce în ce mai agresive în Marea Chinei de Sud şi de Est. Responsabilii americani au precizat că noul acord nu este împotriva Chinei, dar este posibil să fie primit cu suspiciune la Beijing.
Presiunile Beijingului
În concurenţa regională care opune Tokio şi Beijingul, incidentele sunt permanente şi Japonia se bazează pe SUA pentru a fi asistată în cazul unui conflict armat. În centrul preocupărilor japonezilor se află problema suveranităţii asupra unui lanţ de insule în -Marea Chinei de Est. Întrebaţi care sunt preocupările lor prezente, militarii japonezi au evocat Coreea de Nord, cu rachetele şi bomba lor atomică, al doilea subiect de îngrijorare fiind presiunea Chinei asupra regiunii prin revendicările teritoriale. Pentru a înţelege, este suficient să priveşti harta multiplelor insule, recifuri sau stânci asupra cărora China a preluat unilateral posesiunea în cursul ultimilor ani. Integrate în Insulele Spratley şi micile arhipelaguri vecine, aceste insule, Mischief, Hugh, Burgos, Fiery Cross sau Calderon, sunt posesiuni recunoscute ale Taiwanului, Vietnamului, Filipinelor sau Malayesiei. Frecventate rar de pescari şi fără locuitori, aceste insule au căpătat brusc valoare din cauza descoperirii de hidrocarburi şi alte bogăţii submarine.
Imediat China a considerat că aceste teritorii îi aparţin şi de ani de zile dezvoltă o strategie agresivă, generând o situaţie calificată „explozivă” de către Japonia. Potrivit Statului Major al Marinei japoneze, 99,7% din aprovizionările ţării şi ale celor 130 milioane de locuitori vin prin vapoare, acestea trebuind să treacă prin Marea Chinei de Sud, una din zonele de navigaţie cele mai frecventate din lume. „Depindem de mare şi de libertatea de navigaţie”, sublinia un ofiţer nipon. Or, revendicările chineze asupra unei zone economice exclusive, sunt o sfidare a dreptului maritim internaţional.
China nu încetează să revendice suveranitatea sa asupra acestor insule contestate şi au fost lansate o serie de iniţiative constând în desfăşurarea succesivă de nave ale pazei de coastă sau de pescadoare în zona contestată. Nimeni nu prezice o degradare rapidă a situaţiei militare care ar declanşa un conflict armat între China şi -Japonia dar există riscul ca această regiune să redevină un butoi cu -pulbere?
