Israelienii se prezintă astăzi la urne într-un scrutin care se anunţă foarte strâns şi se rezumă pe o singură problemă – pro sau contra lui Benjamin Netanyahu, premierul care trebuie să facă faţă unei opoziţii hotărâte şi unui electorat care par pregătiţi să forţeze o schimbare. „Bibi“ se bate pentru supravieţuirea sa politică, ultimele sondaje relevând că Uniunea sionistă a lui Isaac Herzog are un scurt avans asupra Likud, partidul premierului. Responsabilii dreptei, Likud, se tem de o înfrângere şi se pregătesc pentru perioada de după alegeri.
În Israel, finalul campaniei electorale a fost marcat de o succesiune de momente dezagreabile pentru premierul Benjamin Netanyahu, care candidează pentru un al patrulea mandat. Scrutinul de astăzi, rămâne incert şi deşi politicienii emit diverse predicţii, dinamica este clară – „asistăm la o prăbuşire a Likud” (partidul premierului Netanyahu, dreapta), potrivit lui Motti Morell, veteran al campaniilor electorale în Israel. Netanyahu a lansat o campanie mediatică de ultim moment pentru a convinge alegătorii că ar trebui să rămână în funcţie, dar a continuat să piardă teren în faţa principalului concurent al partidului său – Uniunea sionistă, stânga, condusă de Isaac Herzog.
În realitate, Netanyahu a înţeles foarte bine că votul de astăzi va fi un referendum asupra leadershipului şi a personalităţii sale. Chiar dacă va putea găsi un mijloc de a construi o altă coaliţie, poate cu mai puţine locuri în Parlament decât partidul lui Herzog – ceea ce se poate în sistemul politic al Israelului – omul politic ce a fost o figură-cheie în ultimul sfert de secol, şi premier în ultimii şase ani, va apărea pe poziţii slăbite.
Ultimele sondaje ale campaniei electorale sugerează că partidul lui Herzog devansează uşor Likud, formaţiunea lui Netanyahu. Herzog şi Netanyahu se luptă pentru un pumn de locuri în Knesset care va determina cine va conduce ţara. 72% din israelieni vor o schimbare şi în afara lacunelor premierului percepute pe frontul intern i se reproşează şi faptul că a afectat relaţiile Israelului cu Washingtonul, pe care le-a adus la cel mai scăzut punct istoric şi că a accentuat izolarea ţării pe scena internaţională.”Bibi” şi-a luat un risc mizând prea mult pe discursul său în faţa Congresului SUA, la 3 martie, dar prestaţia, salutată de comentatorii israelieni, a agravat fisura diplomatică fără precedent cu marele frate american.
Erodarea Likud
Likud se pregăteşte pentru o eventuală înfrângere la alegerile de marţi, înalţi responsabili ai partidului considerând că dacă premierul pierde scrutinul sau nu obţine mandat pentru a forma guvernul, ar putea demisiona. Dacă Netanyahu nu se retrage, ei se aşteaptă la un şoc intern în partid cu dezvoltarea unei bătălii pentru succesiune.
Potrivit unei surse citată de Maariv, „Ambianţa în Likud este dificilă dar, deşi sper în posibilitatea unei reveniri de ultim minut, militanţii sunt în dificultate şi mulţi dintre ei par resemnaţi în faţa unei pierderi posibile”. Dacă alegerile se vor termina cu un eşec sau chiar cu un guvern de uniune, săbiile vor fi trase din teacă. În acest caz, comitetul central al Likud se va reuni după scrutin pentru a declara alegeri primare pentru selectarea unui succesor al lui Netanyahu, unul dintre candidaţi fiind ministrul Gilad Erdan. Alţi posibili candidaţi sunt secretarul partidului, Yisrael Katz, considerat unul din oamenii cei mai puternici ai formaţiunii şi ministrul Apărării, Moshe (Boogie) Ya’alon sau ex-ministrul Gideon Sa’ar.
Pentru responsabilii dreptei naţionaliste, principala îngrijorare este că electoratul tradiţional al Likud va dezerta pentru a vota cu alte formaţiuni ale blocului de dreapta sau, mai rău, să evite urnele. Cei mai pesimişti cred că riscul este real să vadă partidul căzând sub bara de 20 de mandate şi Netanyahu avertiza alegătorii: „dacă nu votaţi pentru Likud înseamnă să daţi puterea lui Isaac Herzog şi Tzipi Livni”. Cu alte cuvinte stângii, care va forma o coaliţie cu partidele arabe şi va pune în pericol securitatea Israelului.
Tactică eronată
De la debutul campaniei, israelienii nu l-au văzut pe premier decât în câteva clipuri video şi apoi în plan internaţional cu discursul din Congresul SUA. Săptămâna trecută a revenit în teren – întâlniri cu militanţii, mitiguri, vizite în fiefuri care îi aparţin tradiţional, ca marea piaţă din Ierusalim, Mahane Yehuda sau oraşul Netanya, staţiune balneară la nord de Tel Aviv condusă de peste un deceniu de Miriam Feirberg, Likud. Pentru a alerta lucrurile, Netanyahu a evocat un complot financiar şi mediatic pregătit în străinătate pentru a face să cadă guvernul Likud. Va câştiga în acest fel favorurile publicului său? Problema nu este însă Likud, pur şi simplu oamenii nu mai vor să voteze pentru Netanyahu, declară pentru presă o personalitate din Likud. Grav pentru premier este că securitatea nu este preocuparea momentului şi problema nucleară iraniană pare mult mai abstractă decât costul exorbitant al coşului zilnic al gospodăriilor israeliene. Criza locuinţelor şi discrepanţele veniturilor au fost neglijate în campanie, Likud lăsând astfel cale liberă stângii şi celor două formaţiuni centriste – Yesh Atid şi ultimei venite Kulanu, condusă de Moshe Kahlon, pe care premierul l-a scos din Likud.
Dacă Uniunea sionistă eşuează şi ea, în pofida unei vistorii la urne, preşedintele Reuven Rivlin ar putea propune un guvern de uniune naţională cu partidul lui Netanyahu, care a respins deja ideea. Există încă necunoscute înaintea acestei faze de viitor apropiat. Întâi, amploarea unei eventuale victorii a centrului-stânga şi dinamice pe care o va crea. Apoi, datele psihologice între liderii politici. La dreapta, toţi şefii partidelor au raporturi execrabile cu actualul premier. Şi, din spirit de răzbunare şi din calcul, trecând prin lupta pentru succesiune, ei ar putea fi tentaţi să îl blocheze.
Şanse pentru Herzog
Deţine Isaac Herzog cheile viitorului ţării? În vârstă de 54 de ani, fost avocat şi membru discret în Knesset, el a servit într-o unitate de informaţii a armatei de elită şi a încercat cu un anume succes să abată atenţia de la Iran, subiect de predilecţie pentru Netanyahu, şi de la alte ameninţări ca Hezbollah sau Hamas. În fruntea polului centru-stânga, în duet cu Tzipi Livni, mizează pe schimbare şi a atras atenţia alegătorilor „asupra preţului imobiliarelor, asupra problemelor cu care se confruntă gospodăriile noastre, buzunarele şi viitorul nostru”.
El a promis stabilirea şi conducerea unui comitet special în guvern pentru rezolvarea crizei locuinţelor. Şi ar putea fi cel care s-ar aşeza la masa negocierilor cu liderul palestinian, Mahmoud Abbas pentru a căuta o cale spre pace şi cel care ar trebui să decidă răspunsul Israelului la sfidările crescânde cu care se confruntă în regiune.
Fiul celui de-al şaselea preşedinte al Israelului, Chaim Herzog, Isaac are legături cu SUA, cel mai important aliat al statului evreu, studiind la o înaltă şcoală la New York când tatăl său era ambasador la ONU. Îi place să se laude cu bunicul său, Isaac HaLevi Herzog, care a fost primul rabin-şef al Israelului şi cu unchiul său, Abba Eban, ministru de Externe de renume în anii 1960. Personal, Isaac Herzog a fost ministru pentru Afaceri sociale, ministru al Locuinţelor, al Turismului şi şef al opoziţiei.
