Diferența dintre bogați și săraci, la nivel global, este de departe mult mai mare decât se temeau experții financiari. Publicarea raportului Oxfam, care arată că opt indivizi sunt mai bogați ca jumătatea cea mai săracă a omenirii, coincide cu întrunirea celor mai bogate țări la Davos.
Șefi de state, executivi de bănci, președinții unor corporații private, manageri de fonduri europene s-au reunit la Davos ca să analizeze „dereglările de la strategia globalizării”, care au dus la Brexit, la victoria lui Donald Trump, cu o campanie „antielită”, și cine știe ce surprize mai rezervă Europa.
Oxfam este o confederație internațională, alcătuită din 18 ONG-uri, care luptă pentru eliminarea cauzelor ce duc la sărăcie. Conform analiștilor financiari de stânga, bogații planetei ar trebui să analizeze la Davos de ce modul de funcționare al unor corporații este făcut să evite plata taxelor către statele-mamă, punându-și sediile în țări unde taxele sunt mai mici. Sau de ce aceste corporații merg pe un sistem de randament ce favorizează conducerea, ci nu muncitorii, contribuind astfel la adâncirea crizelor financiare și sociale, care duc populația, evident, către partidele extremiste cu platforme antielită. Raportul Oxfam prevede că în acest ritm, peste 20 de ani, 500 de oameni vor deține două miliarde de miliarde (trilioane) de dolari, o sumă mai mare decât PIB-ul anual al Indiei, țară cu 1,3 miliarde de oameni.
Mark Littlewood, de la Institutul pentru Afaceri Economice, critică Oxfam pentru rapoartele sale asupra bogaților lumii, pe care le consideră trunchiate. „Orice organizație care dorește eradicarea sărăciei trebuie să se axeze pe mecanismele care încurajează creșterea economică”, spune Littlewood. De exemplu, Oxfam nu vorbește decât despre averile bogaților pe care-i înfierează, neamintind nimic despre politicile companiilor respective, care, în afară de faptul că oferă sute de mii de locuri de muncă bine plătite, mai acționează și ca platforme pentru tinerii talentați, oferindu-le oportunități pentru a-și croi o carieră.
Microsoft are 118.000 de angajați, Zara 153.000, Berkshire Hathaway – 360.000, Grupo Carso – 80.000, Amazon – 230.800, Facebook – 12.700, Oracle – 136.000, Bloomberg LP – 19.000 angajați. În plus, toate aceste corporații au contribuții substanțiale la proiecte caritabile. Ben Southwood, șeful departamentului Cercetare de la Institutul Adam Smith, este de acord cu datele prezentate de Oxfam, dar nu și cu interpretarea. „Concentrarea pe bogăția unora nu-ți dă deloc întregul tablou economic al lumii și nici nu îți dă soluții de eradicare a sărăciei”, subliniază Smith. 
Lupta stearpă a populiștilor
Kathy Wright, șefa Afacerilor Externe al Oxfam, declară că raportul vrea să fie „o provocare pentru elita politică și economică” și, totodată vrea să sancționeze „modelul” companiilor ce-și premiază conducerea disproporționat de mult comparativ cu cei ce efectuează munca brută. „Inechitatea economică este principalul factor care polarizează politica, iar Brexit este un exemplu în acest sens”, a precizat Wright. „Oamenii devin nervoși când văd această inechitate și caută alternative politice, să nu se mai simtă ignorați de elită, oricât de mult ar munci.” Oxfam face un apel la guvernanți să impună taxe oneste acestor companii, comparabile cu taxele grele pe care le plătesc cetățenii de rând. Faptul că 1% din bogații lumii dețin o avere cât restul lumii, calcul încă valabil, nu are darul de a liniști omenirea.
Pe de altă parte, exact aceste calcule matematice, altminteri care nu reflectă realitatea, pentru că averile nete afișate, nu sunt, practic, în buzunarul proprietarilor, alimentează nemulțumirile cetățenilor, orientându-i spre politici populiste. Dar nici acestea nu au soluții pentru eradicarea sărăciei mondiale. Și aceasta e marea minciună a platformelor populiste, care promit lupte cu elita economică, dar fără bani, sunt „lupte sterpe”.
