Pentagonul a anunțat, luni, că forţele irakiene au recucerit aproximativ 25% din teritoriul ocupat de către islamiştii din cadrul grupării Statul Islamic (SI) începând de anul trecut, relatează Mediafax.
“SI nu mai este forţa dominantă în 25 până la 30% dintre zonele populate de pe teritoriul irakian în care avea anterior libertate totală de mişcare”, a subliniat Pentagonul într-un comunicat emis, luni, conform USA Today.
Este vorba despre o zonă de 13.000 până la 18.000 de kilometri pătraţi din nordul şi centrul Irakului, apreciază militarii americani. O coaliţie condusă de către Statele Unite susţine zilnic forţele irakiene printr-o campanie de atacuri aeriene împotriva grupării sunnite.
Această evaluare a fost dată publicităţii înainte ca preşedintele american Barack Obama să-l primească, marţi, la Casa Albă, pentru prima dată, pe premierul Haider al-Abadi. Acesta din urmă a declarat că ţara sa are nevoie de o sulimentare a ajutorului internaţional în lupta împotriva grupării teroriste.
Însă progresele pe teren împotriva SI sunt temperate într-o oarecare măsură, potrivit USA Today, de rolul dominant pe care miliţii şiite susţinute de Iran îl joacă în lupta împotriva jihadiştilor sunniţi.
Cea mai mare parte dintre luptele de pe teren sunt purtate de un grup disparat de miliţii şiite, unităţi kurde şi forţe guvernamentale din domeniul luptei împotriva terorismului, relevând natura religioasă a acestei confruntări armate.
Un element cheie al strategiei americane în Irak este reducerea rolului miliţiilor susţinute de Teheran în luptele împotriva SI, însă administraţia Obama are puţine pârgii să influenţeze Guvernul irakian.
“Iranienii doresc să ofere asistenţă neîngrădit”, declară Stephen Biddle, un analist în domeniul securităţii de la Universitatea George Washington. Iar spre deosebire de americani, “iranienii au la dispoziţie stimulente importante”, subliniază el.
Teheranul a furnizat consilieri militari şi, în unele cazuri, susţinere cu artilerie şi lansatoare de obuze miliţiilor care luptă împotriva SI.
Guvernul irakian a fost nevoit să se bazeze pe aceste miliţii, deoarece forţele sale armate convenţionale nu sunt pregătite, încă, să declanşeze o ofensivă la scară mare. Instructori americani încearcă să ajute la reconstituirea trupelor irakiene, după ce multe dintre ele au cedat în timpul atacului-fulger declanşat de SI anul trecut. La Mosul, aproape patru divizii au fost decimate de gruparea teroristă.
Însă refacerea armatei irakiene necesită timp. Pentagonul a anunţat că, până în prezent, a finalizat formarrea a aproximativ 6.000 de oameni. Militarii americani estimează că pentru eliberarea Mosulului, al doilea cel mai important oraş din Irak, sunt necesari 20.000-25.000 de oameni.
Între timp, miliţiile şiite sunt înarmate, echipate şi disponibile să intre în luptă imediat.
“Nu cred că suntem atât de idealişti încât să vrem să îndepărtăm miliţiile sau să sperăm că forţele de securitate irakiene sunt suficient de puternice”, subliniază Michael O’Hanlon, un analist de la Brookings Institution.
El apreciază că propunerea Guvernului de la Bagdad privind crearea unei gărzi naţionale care să încorporeze miliţiile va ajuta Executivul să preia controlul asupra acestor forţe. Însă propunerea pare să treneze.
Forţele irakiene par să se concentreze în prezent asupra provinciei Anbar, un bastion sunnit situat la vest de Bagdad, în care folosirea miliţiilor şiite ar putea să înfurie localnicii şi să se întoarcă împotriva Guvernului. Astfel, nu este clar ce rol urmează să joace miliţiile în ofensivă.
Statele Unite prezintă bătălia recentă pentru recucerirea Tikritului, oraşul natal al fostului dictator Saddam Hussein, ca model pentru viitoare operaţiuni. Ofensiva a fost deschisă de către miliţii susţinute de către iranieni.
Însă, după câteva săptămâni de operaţiuni, ofensiva a stagnat. Statele Unite au fost de acord să furnizeze asistenţă aeriană, dar cu condiţia ca miliţiile susţinute de Iran să se retragă din operaţiuni. După doar câteva zile, forţele irakiene izgoneau SI din oraş şi-l recucereau.
La vremea respectivă, Pentagonul a făcut distincţie între miliţiile şiite care s-au distanţat de influenţa iraniană şi au fost de acord să se supună comandamentului central irakian şi cele care au refuzat autoritatea Bagdadului.
