Jihadiştii Statului Islamic au lansat sâmbătă un atac sinucigaş contra rafinăriei din Baiji, cea mai mare din Irak potrivit unui responsabil militar care a precizat că armata a păstrat controlul site-ului. Duminică, oameni înarmaţi au ucis două persoane în faţa ambasadei Coreii de Sud în capitala libiană Tripoli, înaintea exploziei unei bombe în faţa ambasadei Marocului, aflate în acelaşi cartier. Ambele atentate au fost revendicate de grupul extremist Statul Islamic.
Loviturile aeriene ale coaliţiei condusă de SUA contra teroriştilor SI în Siria şi în Irak au perturbat contrabanda cu petrol a jihadiştilor, principala lor sursă de finanţare. În ultima lună, SI a suferit înfrângeri din partea forţelor irakiene în Tikrit şi a decis să atace rafinăria cea mai mare din Irak, Baiji.Trei kamikaze au ajuns la intrarea în rafinărie, doi au fost ucşi dar al treilea a reuşit să-şi detoneze explozibilul, a declarat un general din provincia Salaheddin, asigurând că forţele irakiene protejează rafinăria şi intrările, ansamblul sitului rămânând sub controlul autorităţilor. În total au fost ucişi 20 de jihadişti.
SI a publicat fotografii în care convoaiele sale de vehicule blindate Humvees atacă perimetrul rafinăriei şi jihadiştii par a fi în interior, o încercare de a face lumea să creadă că se află pretutindeni, pe când în realitate au suferit înfrângeri şi nu mai pot avansa, explica un responsabil al armatei irakiene. Situl rafinăriei a fost teatrul luptelor violente după ce SI a preluat controlul unor mari teritorii din Irak şi din Siria în 2014 dar potrivit responsabililor militari, luptele de sâmbătă au fost cele mai violente.
Între Raqqa, în nord-estul Siriei, şi Mossul, în nordul Irakului, combatanţii Statului Islamic controlează cel puţin 20 de puţuri de petrol şi dacă nu este disponibilă nici o cifră precisă, specialiştii estimează că acest trafic injectează în seifurile SI între unul şi două milioane dolari pe zi. Un aflux ce permite finanţarea activităţilor sale, atât civile cât şi militare. Statul Islamic funcţionează ca o mafie, afirmă Valerie Marcel, specialist în probleme petroliere la Chatham House, un centru britanic de reflecţie.
„Contrabanda de petrol ete principala sa sursă de venituri, alături de racket. Câmpurile petroliere îi aduc mai mulţi bani decât donaţiile private provenind din Golf”.
Principalul resurselor de hidrocarburi se situează în Siria, unde principalele fiefuri ale jihadiştilor – guvernoratele Deir ez-Zor şi Raqqa – reprezintă regiunile cele mai bogate în petrol ale ţării şi SI deţine 80% din capacităţile de producţie naţionale.
Filierele contrabandei
Loviturile aeriene ale coaliţiei internaţionale contra SI, condusă de SUA au vizat peste o duzină de rafinării sub controlul jihadiştilor în estul Siriei, vizând distrugerea lanţului vânzării de petrol pentru finanţarea mişcării islamiste radicale. Cu aurul negru, combatanţii SI dispun de o armă pe care nu a deţinut-o nici o altă mişcare jihadistă.
Contrabanda se articulează în jurul unei reţele de intermediari şi de rute ocolitoare ce duc la rafinării clandestine din Kurdistanul irakian sau din Turcia. Filierele sunt stabilite de multă vreme – în anii 1990, când Irakul era sub embargo, piaţa neagră era înfloritoare şi potrivit numărului de intermediari implicaţi, preţul barilului de petrol brut provenit din zonele controlate de SI oscilează între 20 şi 60 dolari (între 16 şi 47 euro) când preţul petrolului era încă 100 dolari. Fotografii făcute cu drone sau sateliţi, schimbate între serviciile secrete franceze şi americane relevă filierele intermediarilor. Camioane cisternă înmatriculate în Irak, în Turcia sau în Kurdistanul irakian, vin în mod regulat în Deir ez-Zor şi surse din serviciile secrete franceze au precizat că sunt văzute încărcând petrolul extras din câmpurile petroliere. Dacă acele camioane au putu fi identificate, s.a dovedit mai dificilă urmărirea rutelor lor.
SI utilizează o parte pentru propriile necesităţi, vinde o altă parte în vecinătatea apropiată şi restul îl exportă prin Turcia. Dar autorităţile din Kirkuk şi Kurdistanul irakian au intensificat supravegherea din vara anului trecut şi ca urmare, în ultimele luni traficanţii SI au acces la mai puţin petrol, la mai puţine rute şi la mai puţini clienţi. Ceea ce explică ofensiva SI în nordul Siriei pentru menţinerea unui coridor spre nord şi spre Turcia.
Potrivit opoziţiei siriene, SI a lăsat unele puţuri petroliere triburilor locale pentru a le cumpăra loialitatea. Eforturile contrabandiştilor se concentrează pe anonimizarea pentrolului SI pentru a scăpa de controale. O sursă din serviciile secrete franceze releva că „în realitate, americanii au mijloace să ştie. Când ocupau Irakul, acoperea contrabanda de petrol între rafinăria din Baiji, la sud de Mossul, până la Akaba, în Iordania, banii fiind folosiţi pentru cumpărarea fidelităţii triburilor sunnite”.
Şi proprietarii flotelor de camioane cisternă sunt astăzi, în parte, aceiaşi ca în acea epocă şi sunt mai ales turci, irakieni sau kurzi-irakieni, arată Xavier Houzel, negociator internaţional de petrol care a fost în fruntea societăţii Carbonaphta, unul din cei mai mari cumpărători de petrol sirian în perioada 1974-1990.
