Fostul preşedinte al Comisiei Europene, portughezul José Manuel Barroso, s-a alăturat băncii americane cu reputaţie îndoielnică, declanşând criticile eurodeputaţilor şi indignare în Franţa şi în Portugalia.
Încă o ştire periculoasă pentru Uniunea Europeană – astrul negru al finanţei mondiale, banca de pe Wall Street, Goldman Sachs, a anunţat recrutarea fostului preşedinte al Comisiei Europene (2004-2014) José Manuel Barroso. Comunicatul băncii l-a prezentat prin prenumele său: „José Manuel va aduce o analiză şi o experienţă imensă pentru Goldman Sachs”. Barroso va fi „mister Brexit” la aripa londoneză a băncii de afaceri Goldman Sachs International, cu titlul de „preşedinte ne-executiv”, şi va fi însărcinat cu minimalizarea efectelor negative pentru bancă şi, fără îndoială, carnetul său de adrese şi relaţii este o sursă preţioasă.
Analiştii arată că Goldman Sachs contează pe relaţiile portughezului pentru menţinerea, după ce Brexit va fi pus în operă, capacităţii sale de a trata din Londra operaţiunile financiare pe continent – ceea ce este numit „paşaport european”. Cu alte cuvinte, pentru propriile interese, Goldman Sachs se pregăteşte să forţeze momentul Brexit în defavoarea continentului. Vorbim doar despre banca ce a băgat calul troian grec în zona euro cu consecinţele ştiute.
Angajarea lui Barroso are loc în timp ce sectorul financiar este zdruncinat de votul britanicilor în favoarea ieşirii ţării din UE. Goldman Sachs şi alte bănci americane de investiţii sunt considerate în mod special vulnerabile consecinţelor Brexit-ului pentru că activităţile lor în Europa se bazează în mare parte pe principiul „paşaportului european” care le permite oferirea serviciilor lor în toate ţările Uniunii după obţinerea unei licenţe într-una dintre ele. Mai multe instituţii bancare au avertizat că, dacă ieşirea Marii Britanii din UE se traduce prin pierderea acestui „paşaport”, vor transfera o parte a efectivelor situate în Londra spre alte centre financiare din UE.
Lobby pentru accesul la piaţa unică
Care ar putea fi rolul fostului şef al Comisiei Europene? Va face lobby pe lângă negociatorii europeni pe care îi cunoaşte foarte bine pentru a salva acest acces al finanţei londoneze la piaţa unică europeană? Va încerca să negocieze avantaje cu un eventual „punct de cădere”? Pentru „Financial Times”, el a declarat că momentan va pleca la Londra şi crede că „aceasta va rămâne un centru financiar mondial foarte important”.
Acest „transfer” pune o problemă centrală, cea a independenţei. Legăturile dintre Goldman Sachs şi alte mari bănci şi numeroşii funcţionari europeni sau naţionali pun adevărate probleme, în special în gestionarea crizei financiare. Cazul cel mai recent este cel al lui Mario Draghi, actualul preşedinte al Băncii Centrale Europene din 2011, care a fost vicepreşedinte al aripii europene la Goldman Sachs din 2002 până în 2005. Or, Goldman Sachs nu este o bancă asemenea altor bănci. Ea este cea care a ajutat guvernul Greciei să deturneze metoda de calcul al deficitului public prin produse „swap”, ceea ce a permis reportarea unei părţi a deficitului. Datorită acelei manipulări, Grecia a intrat în zona euro în 2002. Mecanismul a fost utilizat de Italia în 1997 pentru a se alătura uniunii monetare în epoca în care directorul general al trezoreriei transalpine era Mario Draghi.
Un „cinism perfect”
În ce îl priveşte pe Barroso, această numire nu este întâmplătoare. Ca preşedinte al Comisiei, el a fost unul dintre responsabilii erorilor de gestionare din anii 2010-2013. Adept al unei austerităţi forte şi al unei ajustări feroce, el a participat la troika în toate ţările atinse de criză, din Grecia până în Irlanda. Or, principiul acestor „salvări” a fost salvgardarea intereselor creditorilor statelor, în principal bănci. Barroso a participat mai ales la presiunile contra Irlandei pentru a împiedica guvernul acestei ţări să reducă povara dusă de populaţie, determinând participarea băncilor irlandeze în rândul creditorilor. Barroso nu a răspuns niciodată pentru aceste opţiuni în faţa Parlamentului European şi a gestionat interesele sectorului financiar într-o criză cauzată la origine de produsele vândute Greciei de Goldman Sachs.
Potrivit experţilor, în realitate, declaraţiile lui José Manuel Barroso, care se arată „foarte impresionat de angajamentul Goldman Sachs pentru niveluri elevate în termeni de etică” şi prin „cultura integrităţii şi responsabilităţii” a instituţiei, sună ca reflexele unui cinism perfect. Din astfel de angajamente nu pot lipsi problemele privind acţiunea prezentă a liderilor europeni. A vedea un fost şef al Executivului european căutând să ajute o bancă să gestioneze mai bine Brexit-ul este un fapt care ridică probleme asupra angajării în interesul general al liderilor UE. În acest moment, când succesorul lui Barroso, Jean-Claude Juncker, este contestat şi când UE se confruntă cu Brexit-ul britanicilor, această numire este prost venită şi ar putea avea un efect devastator.
De altfel, o ploaie de critici s-a abătut asupra fostului şef al Comisiei Europene, în special în Franţa şi în Portugalia, acesta fiind acuzat că s-a vândut unei bănci cu reputaţie „sulfuroasă”, în special din cauza rolului său în criza financiară din 2008. Eurodeputaţii francezi au etichetat drept „scandalos” acest nou act „indecent” care seamănă cu un conflict de interese. „Cerem o revizuire a regulilor pentru împiedicarea unor astfel de recrutări a foştilor comisari europeni.” Aceeaşi indignare şi în Portugalia, unde socialiştii (la putere) şi aliaţii stângii radicale declară că „această numire demonstrează că elita europeană din care face parte Barroso nu are nicio ruşine”.
De două ori bugetul Franței
Goldman Sachs este mai mult decât o bancă, este un imperiu invizibil, cu active de 700 miliarde euro, de două ori bugetul Franţei. Este numită „Firma”, ca în romanele de spionaj din anii ‘80. După ce s-a îmbogăţit în timpul crizei subprimelor, pariind pe falimentul familiilor americane, banca a fost unul din instigatorii crizei euro mascând conturile Greciei şi apoi mizând contra monedei unice. Un imperiu al banilor care a transformat planeta într-un vast cazinou.
Prin reţeaua sa de influenţă unică în lume şi cu o armată de 30.000 de bancheri, Goldman Sachs a profitat de criză pentru a-şi întări puterea financiară, a creşte influenţa asupra guvernelor şi a beneficia de impunitatea justiţiilor americană şi europeană.
Goldman Sachs, numită şi „banca ce conduce lumea”, încarnează excesele şi derivele speculaţiilor financiare şi este o putere care nu cunoaşte nici frontiere, nici limite şi ameninţă direct democraţiile.
