L’Obs reia un articol din New York Review of Books consacrat atentatelor teribile din Moscova din 1999, înaintea ascensiunii la putere a lui Vladimir Putin, atentate soldate cu 300 de morţi. Specialistul John B. Dunlop, autorul cărţii „The Moscow Bombings“, relevă că, deşi au fost atribuite cecenilor, ele au fost comise de serviciile de securitate ruse sub egida unui oarecare Vladimir Putin. Scopul? Declararea războiului contra Ceceniei sub un fals pretext a permis unui prim-ministru proaspăt numit de clanul Elţin să ajungă la putere.
Dunlop, cercetător asociat la Hoover Institution, vede în cartea sa „munca preliminară” a unei anchete rusești oficiale, dacă ea va vedea vreodată lumina zilei, ipoteză improbabilă atâta vreme cât Putin se află la putere. El se bazează pe articole din presa rusă, pe declaraţii ale responsabililor serviciilor secrete ruse, ale martorilor oculari şi pe analize ale ziariştilor şi cercetătorilor occidentali. Faptele pe care le prezintă stabilesc în manieră uluitoare că autorităţile ruse au fost complice la aceste atacuri, pe care le consideră „11 septembrie al ruşilor”.
Aşa cum explică autorul, contextul politic al epocii este esenţial pentru înţelegerea acestor evenimente. În primăvara lui 1999, Elţin şi „Famiglia” sa – un anturaj compus din fiica sa, Tatiana Diatcenko, consilierul său şi viitor soţ al acesteia, Valentin Iumaşev, oligarhul Boris Berezovski şi şeful administraţiei prezidenţiale, Alexandr Voloşin – se confruntau cu o criză majoră. Preşedintele rus avea probleme de sănătate şi suferea de alcoolism, popularitatea sa se prăbuşise şi mişcarea sa politică, o formaţiune cu contururi vagi, numită „Unitatea”, risca să sufere o înfrângere la alegerile legislative şi prezidenţiale, prevăzute pentru decembrie 1999 şi respectiv martie 2000.
Presa rusă îl acuza pe Elţin şi pe cele două fiice ale sale că au acumulat sume în conturi bancare secrete în străinătate prin tranzacţii ilegale cu firma elveţiană Mabetex, iar Berezovski se afla sub anchetă pentru deturnare de fonduri în perioada când condusese Aeroflot.
Operaţiunea „Succesorul“
„Famiglia” a găsit soluţia problemei, scrie Dunlop, concepând un plan de destabilizare a Rusiei care ar fi permis anularea sau amânarea alegerilor după declararea stării de urgenţă. În iunie 1999, doi ziarişti occidentali, de la publicaţia suedeză Svenska Dagbladet şi de la cotidianul italian La Stampa, anunţau că un act de „terorism de stat” era pe punctul de a se produce în Rusia, scopul fiind de semănare a panicii în rândul populaţiei. În iulie, ziaristul rus Alexandr Jilin avertiza în cotidianul Moskovskaia Pravda că atentate urmau să aibă loc în Moscova. Citând un document al Kremlinului, Jilin scria că scopul era neutralizarea opozanţilor lui Elţin, în special Iuri Lujkov, primarul capitalei Rusiei, şi fostul premier Evgheni Primakov. Publicat sub titlul „Furtună asupra Moscovei”, articolul a fost ignorat, faptele fiind considerate imposibile.
Vladimir Putin, numit premier ad-interim în august 1999, a jucat un rol-cheie în conducerea acestei operaţiuni. El reuşise să atragă favorurile Famigliei şi a fost acceptat succesor al lui Elţin, dovedindu-şi loialitatea pe când era încă şef al FSB, ex-KGB, când s-a străduit să îl înlăture pe Iuri Skuratov, care instrumenta dosarul afacerii Mabetex. Iar FSB a lansat o campanie contra bogatei soţii a lui Lujkov, suspectată de spălare de bani. Putin era însă un necunoscut. Dacă alegerile aveau loc, şansele sale nu erau asigurate. Pentru reuşita operaţiunii „Succesorul Famigliei“ trebuia ca un eveniment oarecare să intervină pentru afirmarea imaginii publice a lui Putin, dovedind capacitatea sa de a fi un puternic lider. Or, invazia Daghestanului nu avea efectul dezvoltării sentimentului anticecen; era necesară violenţa pentru justificarea unui război contra Ceceniei, susceptibil să unească poporul în jurul noului premier.
Zvonuri confirmate
The Moscow Bombings“ relevă clar că FSB era la curent cu proiectele atentatelor şi zvonurile privind iminente acte teroriste circulau din iunie 1999. La 9 septembrie, ziua primei explozii în Moscova, un deputat respectat şi influent în Duma, Constantin Borovoi, era informat că oraşul va fi victima unui act terorist. Sursa era un ofiţer al serviciilor secrete militare. După explozia din 13 septembrie, Putin afirma că responsabilitatea atentatelor comise în oraşul daghestanez Buinaksk şi în Moscova era probabil a teroriştilor legaţi de Osama bin Laden, care urmaseră antrenamente în Cecenia.
Explicaţiile oficiale nu au stins suspiciunile presei de opoziţie care declanşase propriile anchete asupra complicităţii FSB. Dubiile au luat amploare după un straniu incident survenit la 22 septembrie, în oraşul Riazan, la 200 km sud-est de Moscova. Locuitorii unui imobil au semnalat o mişcare la subsol, unde trei persoane într-o maşină cu plăci de înmatriculare camuflate descărcau saci, fără a li se putea detecta conţinutul. Brigada anti-bombe a descoperit că sacii conţineau zahăr şi explozibili, legaţi de un detonator. Totul a fost trimis la Moscova de către secţia locală a FSB. Imobilul a fost evacuat, iar autorităţile au descoperit maşina într-o parcare din apropiere. Spre uimirea lor, analiza plăcilor de înmatriculare a dus spre FSB şi când au fost arestaţi doi suspecţi s-a dovedit că erau membri ai agenţiei.
Agenţi FSB, scăpaţi de Patruşev
La ordinul Moscovei, ei au fost eliberaţi rapid. După o zi şi jumătate de tăcere, Patruşev anunţa la televiziune că a fost vorba de o bombă falsă, utilizată în cursul unui „exerciţiu” şi sacii nu conţineau decât… zahăr!
În „Memorii”, Elţin scrie că, după numirea în postul de premier în august 1999, „Putin mi-a cerut puterea absolută…de coordonare a întregului aparat de securitate”. Inclusiv FSB, bineînţeles. Şi Patruşev, directorul FSB în momentul atentatelor din Moscova, era de multă vreme omul de încredere al lui Putin. Când Putin a preluat şefia FSB în iulie 1998, Patruşev a devenit adjunctul său şi i-a succedat când acesta a devenit prim-ministru. Când cuplurile Putin şi Patruşev au zburat cu elicopterul în Cecenia pentru Anul Nou, la miezul nopţii au băut şampanie direct din sticle. Aveau motive bune de bucurie – trupele ruse intraseră profund în Cecenia, preluaseră oraşul Gudermes, preşedintele Elţin îl numise pe Putin preşedinte ad-interim, iar victoria sa la alegeri era sigură.
Aşa cum se ştie, atentatele au fost atribuite rebelilor ceceni. Vinovaţi şi acum, pentru asasinarea opozantului lui Putin, Boris Nemţov, ucis lângă zidurile Kremlinului.
