Rusia nu are la dispoziţie numai armata, ci şi arma energetică. Germania este cel mai mare importator, iar Ucraina, dar şi cea mai mare parte a fostelor ţări comuniste depind de gazele ruseşti până la 100%. Salvarea poate veni de la gazele de şist, fie ele locale sau americane, dacă administraţia Obama va ridica restricţiile de export.
Sâmbătă, în aceeaşi zi în care trupele de asalt ale lui Putin ocupau obiectivele strategice din Crimeea, punând sub control rusesc întreaga peninsulă, purtătorul de cuvânt al Gazprom, Serghei Kupriyanov, dădea un interviu agenţiei RIA-Novosti în care afirma că datoria companiei ucrainene de gaze, Naftogaz, faţă de Gazprom este „uriaşă”, de aproximativ 1,55 miliarde de dolari, şi avertiza că, în condiţiile în care ucrainenii nu plătesc, reducerea de preţ convenită în decembrie ar putea fi anulată. Pe scurt, după criza din iarna lui 2009, când Gazprom a tăiat gazele ucrainenilor, Kievul a fost forţat să plătească un preţ de 400 de dolari pe mia de metri cubi, una dintre cele mai mari din Europa, dar nu la fel de mare ca România, care în ultimul trimestru din 2013 a plătit 420 de dolari pe mia de metri cubi. În decembrie, după ce Ianukovici a refuzat să semneze acordurile de liber schimb şi asociere cu Uniunea Europeană, a primit drept recompensă din partea ruşilor un ajutor de 15 miliarde dolari şi o reducere la 268,5 dolari mia de metri cubi. Cum Ianukovici a fost îndepărtat şi ajutorul de 15 miliarde, blocat, pentru că Rusia nu recunoaşte noua putere de la Kiev, este inevitabil ca preţul la gazele ruseşti pentru Ucraina să crească la niveluri insuportabile. Ieri, preşedintele Gazprom, Alexei Miller, a confirmat că de luna viitoare preţurile la gaze pentru Ucraina vor creşte.
Cel mai mare producător mondial de gaz
Nu este Rusia. Sunt Statele Unite, graţie revoluţiei gazelor de şist, care a dus la un boom al producţiei de gaze naturale ce a transformat SUA dintr-un importator într-un potenţial exportator de gaze naturale în lume. Termenul „potenţial” se referă la faptul că după Războiul de Yom Kippur din 1973, când OPEC a decis un embargo asupra livrărilor de petrol către SUA şi aliaţii lor, ceea ce a declanşat o criză energetică şi creşteri masive ale preţurilor, Congresul American a reacţionat interzicând exporturile de petrol, care a fost declarat resursă strategică iar sub acelaşi regim, chiar dacă nu la fel de strict, au intrat şi gazele naturale. Pentru a exporta gaze naturale sub formă de gaz natural lichefiat (LNG), companiile americane trebuie să primească o licenţă de la guvernul federal, precum şi mai multe aprobări de la agenţiile guvernamentale de protecţie a mediului. Revoluţia gazelor de şist şi tehnologia fracturării hidraulice au schimbat radical această realitate în mai puţin de un deceniu. O serie de factori extrem de favorabili, de la condiţiile geologice la dreptul la proprietate, la calitatea infrastructurii şi până la relativa libertate a pieţei, au contribuit la explozia unui boom al gazelor de şist, care a făcut ca preţurile să ajungă de trei sau chiar patru ori mai mici decât cele din Europa şi Asia, unde preţul la gaz nu este liber ca în America, ci este legat de preţul petrolului şi este stabilit pe contracte pe termen lung, adică exact termenii preferaţi de Gazprom. Această scădere de preţ pe piaţa internă americană i-a forţat pe producători să reducă volumele extrase pentru a menţine competitivitatea, ceea ce a determinat companiile producătoare să facă lobby pe lângă guvernul federal să liberalizeze exporturile.
Oportunitatea crizei ucrainene
În aceste condiţii, producătorii şi exportatorii au văzut în criza din Ucraina o oportunitate. Potrivit unei ştiri difuzate ieri de Bloomberg, producătorii americani fac lobby la Washington pentru eliberarea licenţelor de export de LNG în Europa ca mijloc de contracarare a şantajului energetic rusesc, iar Congresul şi guvernul federal au început deja să examineze posibilităţile pentru a accelera procesul. Aceasta ar fi o răsturnare copernicană în politica energetică americană. Exact acum un an, în decurs de numai o lună, din februarie până în martie, au fost publicate două rapoarte, primul realizat de American Clean Skies Foundation şi al doilea de American Security Project, care ajungeau la aproape aceleaşi concluzii. Exportul de LNG în Europa va întări securitatea energetică a Europei, va strânge legăturile strategice transatlantice şi va descuraja utilizarea armei energetice de către adversarii Vestului. Mai mult, europenii, care au beneficiat deja de revoluţia gazelor de şist şi de reducerea preţurilor din SUA indirect, pentru că, scăzând preţul mondial, au putut importa mai mult LNG ieftin din Qatar decât din Rusia, insistă ca exportul american de gaze să devină parte a Acordului de Liber Schimb SUA-UE, un punct în care americanii au fost mai puţin deschişi. Principalul obstacol îl constituie presiunile celorlalte industrii americane care beneficiază de pe urma preţului scăzut la gaze pe care îl asigură actuala politică protecţionistă. Cel de-al doilea obstacol este lipsa instalaţiilor de lichefiere pentru că americanii au investit miliarde în urmă cu 7-8 ani pentru instalaţii de import al gazului lichefiat, care în acest moment sunt inutile, iar acum trebuie să investească în instalaţii de lichefiere. O investiţie de zece miliarde de dolari a fost aprobată de administraţia Obama în Freeport, Texas, pentru exportul de LNG, dar acesta era destinat Japoniei, unde gazul este mai scump decât în Europa, ceea ce reprezintă cel de-al treilea obstacol: unde va merge gazul american? În Asia sau în Europa?
O soluţie o pot reprezenta resursele locale de gaze de şist. Ucraina a semnat un acord în valoare de zece miliarde de dolari cu Chevron şi Shell anul trecut pentru exploatarea resurselor de gaze de şist din vestul Ucrainei, pe care actuala putere nu are niciun motiv să îl anuleze. O notă a Bank of America, citată ieri de Daily Telegraph, constată că „în vreme ce secretarul de stat Kerry ar putea crede că Rusia se poartă ca în secolul al 19-lea, cea mai mare ameninţare la adresa Moscovei, din punctul nostru de vedere, ar putea fi tehnologia de şist a secolului al 21-lea. Cu protecţie militară din partea NATO, capital european şi tehnologie americană, Ucraina ar putea deveni un furnizor de gaze competitiv pe piaţa europeană”. Cu toate protestele româno-bulgare de la Pungeşti, exploatarea gazelor de şist nu mai pare atât de diabolică acum.
2
7
1
2
5
2
1
3
1
4
2
1
1
1
2
1
2
1
1
1
1
1
8 3 3
Nouă meşteri mari, fotbalişti şi şmenari2 L-am trecut şi pe Gigi Becali în lista reactualizată a „marilor” oameni de fotbal din România ce-şi vor petrece un concediu de x ani într-o staţiune de lux cu vedere la libertate. Ce sentiment ne poate încerca auzind că alde Copos, Stoica, Borcea, 3xBecali, Pădureanu, Popescu şi Neţoiu vor face un… Citeste articolul
