Consiliul de Securitate a ajuns pentru prima oară la un acord de compromis asupra ieşirii din criza politică siriană. După câteva ore, Putin a avertizat că Moscova va utiliza „mai multe mijloace militare“ în Siria.
Rezoluţia votată în unanimitate de cei 15 membri ai Consiliului de Securitate vineri, 18 decembrie, creşte presiunea pentru „a se pune capăt masacrului“ şi pregătește terenul pentru „instaurarea unui guvern după atâtea suferinţe“, dar nu face nici o menţiune privind soarta preşedintelui sirian, Bashar al-Assad, la cererea Rusiei şi a Iranului.
Sâmbătă, într-o declaraţie pe Twitter, Khaled Khoja, şeful Coaliţiei Naţionale Siriene (CNS), principala formaţiune de opoziţie, în exil, a descris acordul ca nerealist, adăugând că „torpilează“ rezultatele recentei reuniuni a forţelor de opoziţie de la Riad. Având în vedere realitatea din teren şi ambiguitatea privind soarta lui Bashar al-Assad, acordul nu este aplicabil – a estimat alt lider al CNS, Samir Nashar. Pentru Karim Bitar, director de cercetare la Institutul francez pentru Relaţii Internaţionale, această rezoluţie „este un prim pas foarte semnificativ, dar rămân numeroase ambiguităţi“.
Atâta vreme cât ruşii şi americanii par pregătiţi să ajungă la un modus vivendi, puterile regionale sunnite continuă să aibă temeri ca nu cumva acest pragmatism să permită menţinerea lui Assad pe o foarte lungă perioadă de tranziţie. Textul semnat vineri prevede o tranziţie politică progresivă: lansarea de negocieri între guvernul şi opoziţia siriană la începutul lunii ianuarie 2016; punerea în funcţie, în termen de şase luni, a unei noi „guvernanţe credibile, incluzivă şi non-confesională“, însărcinată să mențină instituţiile statului şi să redacteze o nouă Constituţie; organizarea în termen de 18 luni a alegerilor „libere şi juste“, sub supravegherea ONU. Acest ultim punct ridică cele mai multe semne de întrebare pentru că, dacă americanii au insistat asupra necesităţii ca Bashar al-Assad să plece, „pentru a pune capăt băii de sânge din ţară“, şi să lase puterile implicate „să avanseze pe o cale non-confesională“, Rusia este categorică. Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a estimat că „doar poporul sirian trebuie să-şi decidă viitorul“ şi a precizat că asta implică şi „viitorul preşedintelui sirian“.
La rândul său, Iranul a reamintit că va continua să susţină guvernul lui Assad împotriva grupărilor armate ale opoziţiei, pe care le consideră „teroriste“. Iar „candidatura lui Bashar al-Assad (la preşedinţie) la finalul acestui proces politic depinde doar de el şi, la urma urmei, sirienii vor decide“, a declarat şeful diplomaţiei iraniene.
Putin avertizează
Lui Putin i-au trebuit doar câteva ore după ce Moscova a semnat rezoluţia pentru pace în Siria, convenită la ONU, pentru a avertiza că Rusia este pregătită să-și extindă intervenţia militară în Siria. El a declarat că înalţi comandanţi sunt gata să se alăture piloţilor bombardierelor, forţelor de susţinere şi altor trupe rusești care luptă în teren pentru salvarea lui Assad: „Constatăm eficacitatea piloţilor noştri şi a agenţilor noştri de informaţii de a coordona eforturile conjugate cu diferite tipuri de forţe, terestre, aeriene şi marine, modul în care utilizează armele cele mai moderne.“ Reuters a citat din declaraţiile lui Putin: „Ţin să subliniez că toate sunt departe de capacităţile noastre. Avem mijloace militare şi le vom utiliza dacă este nevoie“.
Assad, mărul discordiei
Acordul expune o divergenţă crescândă între preocupările marilor puteri implicate şi cele ale sirienilor. Diplomaţii şi generalii de la Moscova şi Washington se axează tot mai mult pe distrugerea Statului Islamic. Sirienii sunt în general preocupaţi de soarta lui Assad – fie că îl susţin, fie că i se opun. Grupurile de opoziţie nu vor fi de acord cu o tranziţie care să-l includă pe Bashar al-Assad, aşa cum avertiza un transfug sirian de rang înalt ce reprezintă un spectru de grupuri ale opoziţiei. „Pe baza acestui principiu, nu vom intra la negocieri. Nu va fi nici o concesie“, a declarat Riad Nijab, care a fost premier în mandatul lui Assad, în 2012, înainte de a fugi din ţară.
Pactul a evitat una dintre marile probleme aflate în centrul crizei siriene (cea a viitorului preşedintelui Bashar al-Assad) și a fost elaborat fără consultarea grupurilor de opoziţie care luptă în teren împotriva sa. Or, problema de a şti dacă, în ce mod şi când liderul sirian ar putea demisiona va apăsa asupra tuturor tentativelor de negociere a păcii pe termen lung. Partizanii lui Assad afirmă că este singurul baraj laic împotriva unei opoziţii dominate preponderent de islamişti şi susţin că plecarea lui ar putea crea mai mult haos şi violenţă, aşa cum înlăturarea lui Muammar al-Gadhafi a dus la situaţia haotică din prezent. Rusia şi SUA s-au apropiat oarecum după ce Moscova a recunoscut că Assad ar putea ceda puterea, posibil unui aliat apropiat, dar mai puţin „contaminat“. Secretarul de stat american, John Kerry, a declarat că „toată lumea“ a înțeles că a cere plecarea lui Assad înaintea demarării procesului de pace ar însemna, de fapt, „prelungirea războiului“, admițând că diferendele persistă şi că liderul sirian nu îşi poate uni ţara.
Iranul a promis că se va poziţiona în spatele Moscovei în eforturile de a ajunge la un acord politic pentru încheierea războiului civil, după ce Putin s-a întâlnit cu Ghidul Suprem, ayatollahul Ali Khamenei – a declarat pentru Reuters un înalt responsabil iranian. „S-a convenit că Rusia şi Iranul vor continua singura politică în profitul Teheranului, Moscovei şi Damascului.“
