Liderul Osetiei de Sud a anunţat că intenţionează organizarea unui referendum privind alipirea regiunii separatiste georgiene, pro-rusă, la Rusia. Putin şi pro-ruşii decid, ca în Crimeea. Ca în estul Ucrainei.
Leonid Tibilov, liderul regiunii georgiene separatiste Osetia de Sud, aflat la Moscova, a anunţat voinţa de alipire la Rusia, „un vis mai vechi al poporului meu care s-a lovit timp de două secole de şovinismul georgian”. La 18 martie 2015, la un an de la anexarea Crimeii de către Rusia, preşedintele rus, Vladimir Putin, şi liderul Osetiei de Sud, Leonid Tibilov, au semnat la Moscova un „tratat de alianţă şi integrare”, un document ce prevede crearea unui spaţiu de apărare şi securitate colectivă între Rusia şi regiunea separatistă pro-rusă georgiană. Un document similar a fost semnat anul trecut şi cu celălalt teritoriu separatist georgian, Abhazia. Acordul apropierii între Rusia şi Osetia de Sud, o regiune de 3.500 kmp şi cu doar 50.000 locuitori, cuprinde sectoare economice şi sociale, dar şi o cooperare militară.
Autorităţile de la Tbilisi au criticat aceste acorduri calificându-le drept „cvasi-anexare” NATO şi UE au atras atenţia Moscovei că prin aceste demersuri încalcă suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei şi pune în pericol securitatea regională. Rusia a recunoscut independenţa Abhaziei şi Osetiei de Sud după scurtul război cu Georgia în august 2008. După care Moscova a instalat baze militare în cele două regiuni, Georgia vorbind de o ocupaţie.
În iulie, Georgia acuza Rusia că deplasează bornele ce marchează frontierele sale cu Osetia de Sud, mărind artificial teritoriul acesteia în dauna celui georgian, o „provocare” cu risc de escaladă. Tbilisi preciza că însemnele ce marchează frontiera au fost deplasate de Moscova în vecinătatea a trei localităţi georgiene. Ministrul georgian de Externe sublinia că este „încă o provocare a Moscovei, care ameninţă securitatea şi stabilitatea şi violează drepturile fundamentale ale localnicilor”. „Georgia somează încă o dată Rusia să respecte angajamentele sale internaţionale şi să evite acţiuni ce pot duce la o viitoare escaladă”. Numai că, odată pornit, Putin nu se mai opreşte.
Putin nu rezistă în faţa… conductelor
Georgienii suspectează că Rusia vrea să treacă prin teritoriul Osetiei de Sud o parte a conductei petroliere care leagă Baku, capitala Azerbaidjanului, de portul georgian Supsa, la Marea Neagră. Conducta, cu lungimea de 830 km şi cu o capacitate de 100.000 barili de brut pe zi, este destinată pieţei europene.
Se ştie că pe parcursul operaţiunilor sale de recuperare a unor spaţii care au aparţinut fostului imperiu sovietic, preşedintele rus nu a recunoscut nimic, chiar pus în faţa dovezilor. În final recunoaşte, aşa cum a făcut şi în cazul războiului-fulger în Georgia, care i-a permis să rupă Abhazia şi Osetia de Sud şi să le recunoască „independenţa” de Georgia. Contrar a ceea ce pretinsese mereu Moscova – anume că ofensiva sa militară lansată la 8 august 2008 nu a fost decât un răspuns la un atac surpriză al Tbilisiului în Osetia de Sud – războiul din Georgia a fost planificat de Statul Major rus cu doi ani înaintea evenimentelor.
Anexările, pregătite cu ani înainte
Chiar Putin a confirmat la televiziune în perioada când era prim-ministru: „A existat un plan, nu este nici un secret…Rusia a acţionat în cadrul acestui plan. El a fost pregătit de Statul Major general, la finele lui 2006 sau debutul lui 2007, a fost aprobat de mine şi convenit cu mine”. Potrivit acestui plan, arme grele şi trupe au fost pregătite şi mobilizate în vederea unei invazii viitoare în Georgia. O strategie care s-a repetat în Crimeea, în Siria şi cine ştie ce obiectiv şi-a mai fixat Putin pe harta sa „imperială”.
Aruncând în aer precedentele sale declaraţii potrivit cărora, până la scurtul război, Moscova nu întreţinea decât „gardieni de pace” în regiunile separatiste, Putin a recunoscut pentru prima oară că militarii ruşi au format şi antrenat timp de doi ani miliţiile locale separatiste din Osetia de Sud, înaintea ofensivei contra Tbilisi, o violare totală a legilor internaţionale.
