Preşedintele Comisiei de anchetă asupra condiţiilor angajamentului britanic în războiul din Irak, a publicat un bilanţ zdrobitor, în special pentru premierul laburist din acea perioadă, Tony Blair.
Tony Blair şi-a angajat ţara în războiul din Irak pe baza unor informaţii neverificate ale serviciilor secrete, evocând un pericol care nu exista, se arată în raportul Comisiei de anchetă asupra condiţiilor angajamentului britanic în războiul din Irak. A făcut-o fără bază legală serioasă şi fără pregătire militară suficientă. Publicat miercuri 6 iulie, raportul oficial britanic asupra deciziei Londrei de a se alătura invaziei americane a Irakului, în martie 2003, este nemilos faţă de fostul premier laburist din acea epocă. Blair a comis o eroare majoră cu consecinţe dezastruoase pentru irakieni şi care nu a contribuit decât la discreditarea clasei politice britanice. Concluziile anchetei oficiale de 7 ani au fost prezentate de înaltul funcţionar (în retragere) John Chilcot, care a supervizat operaţiunea. El nu l-a acuzat pe fostul premier Tony Blair că a indus în eroare publicul sau Parlamentul în mod deliberat, dar a precizat că „circumstanţele în care acesta a decis că era o bază legală pentru o acţiune militară britanică sunt departe de a fi satisfăcătoare“.
În 12 volume şi cu 2,6 milioane de cuvinte, „Raportul Chilcot“, stabileşte că Tony Blair s-a sprijinit pe propria judecată în timp ce serviciile secrete „nu stabiliseră în mod incontestabil“ că Saddam Hussein, dictatorul irakian care urma să fie înlăturat, continua să producă arme chimice şi biologice. Raportul subliniază docilitatea premierului faţă de preşedintele american George W. Bush şi chiar presiunile sale în favoarea unei invazii. Or, potrivit raportului, nu numai că Saddam Hussein nu reprezenta o ameninţare iminentă, nu numai că „Regatul Unit a subminat autoritatea Consiliului de Securitate al ONU“, dar în plus „consecinţele invaziei au fost sub-estimate“. Şi, referitor la relaţiile anglo-americane, raportul estimează că „o susţinere necondiţionată nu este necesară atunci când interesele noastre sau aprecierea noastră diferă“.
Scuzele laburistului
Puţin după publicarea documentului, Tony Blair s-a scuzat într-o conferinţă de presă. Vizibil emoţionat, el a precizat că „a fost cea mai dificilă decizie pe care am luat-o vreodată. Am luat-o de bună credinţă. Îmi asum întreaga responsabilitate. Resimt mai multă durere şi regrete decât vă puteţi imagina“.
Concluziile raportului comandat la 15 iunie 2009 de Gordon Brown, succesorul lui Blair la Downing Street 10, erau aşteptate, familiile celor 179 de soldaţi britanici morţi în Irak ameninţând cu urmărirea în justiţie în cazul unei noi amânări. În 2009, când reveneau în ţară ultimii combatanţi, Brown anunţase că investigaţiile vor dura un an.
Corbyn vrea acuzarea fostului premier
Publicarea oficială a raportului a fost organizată într-un centru de conferinţe din faţa Parlamentului, în prezenţa familiilor militarilor decedaţi. Unii au în vedere să folosească aceste concluzii pentru a-l da în judecată pe Tony Blair şi chiar Verzii şi aripa stângă a Partidului Laburist, inclusiv liderul actual Jeremy Corbyn, militează pentru ca Blair să fie urmărit pentru „complicitate la crime de război“. Corbyn a acuzat liderii din acea epocă pentru „minciună“, remarcă ce duce spre situaţia lui actuală. Jeremy Corbyn este chemat să demisioneze de 80% din deputaţii laburişti din cauza slabei sale angajări pro-europene în campania contra Brexit, dar el se prevalează de mandatul pe care l-a primit din partea membrilor partidului. David Cameron, premierul conservator demisionar a cerut „reţinerea lecţiilor din raport“ şi a precizat că „ar fi fals să conchidem că Marea Britanie nu trebuie să susţină SUA. Ar fi fals să concluzionăm că o intervenţie armată nu poate fi încununată de succes“.
Anii Blair
Tony Blair, reformist îndârjit şi energic, a fost unul dintre cei mai populari premieri britanici înainte de a-şi vedea bilanţul şi reputaţia iremediabil distruse de decizia de a angaja Marea Britanie în războiul din Irak. După 13 ani, intervenţia în Irak nu mai este iertată. Locatar în Downing Street 10 timp de zece ani, între 1997 şi 2007, campionul „New Labour“ a reuşit să se facă ales de trei ori (1997, 2001 şi 2005), într-un climat de optimism şi prosperitate economică. Charismatic, strălucitor, orator excelent, Anthony Charles Lynton Blair, născut la 6 mai 1953 la Edinburgh într-o familie burgheză, a rămas omul reformelor şi al înnoirii Partidului Laburist. El a preluat conducerea partidului în 1994 şi l-a transformat total făcând din această formaţiune de stânga un partid de centru şi eurofil. În 1997, Partidul Laburist revine la putere după 18 ani de opoziţie şi Blair devine, la 43 d ani, cel mai tânăr premier britanic după 1812. Om politic instinctiv care a văzut mondializarea ca pe o şansă, Tony Blair s-a vrut personificarea unei „a treia cale“. Anii Blair sunt cei ai independenţei Băncii Angliei, ai unei mai mari autonomii pentru Scoţia şi Ţara Galilor, ai păcii în Irlanda de Nord, ai uniunilor homosexuale şi ai înăspririi legilor antiteroriste.
Atentatele din 11 septembrie 2001 au produs o turnură pentru relaţiile internaţionale şi pentru el, care s-a vrut un aliat indefectibil al SUA. A trimis soldaţi britanici pe front în Afganistan, în 2001 şi apoi în Irak, în 2003. Anul trecut, Blair s-a scuzat pentru informaţiile false oferite de serviciile secrete şi pentru vieţile pierdute – 179 de soldaţi britanici au murit în Irak – dar a afirmat că nu regretă înlăturarea lui Saddam Hussein. Tony Blair a fost reales în 2005, dar bucuria a fost scurtă. La 7 iulie 2005, Londra a fost lovită de atentatele care au făcut 52 de morţi. Doi ani mai târziu, el a demisionat lăsând locul fostului său locotenent, Gordon Brown, după aceea şi-a petrecut mare parte a timpului în străinătate. Mulţi ani a fost emisarul Cvartetului – UE, Rusia, SUA şi ONU – pentru Orientul Mijlociu cu mandat (încheiat în 2015) de a încuraja dezvoltarea economiei şi instituţiilor palestiniene, în vederea stabilirii unui stat.
