În mesajul său anual de Crăciun pentru cardinalii, episcopii şi preoţii care gestionează Sfântul Scaun, Suveranul Pontif a atacat birocraţii de la Vatican şi „setea lor de putere“, o premieră în istoria micului stat catolic din inima Romei. În faţa cardinalilor şi episcopilor conservatori care îi destabilizează şi contestă reformele, Papa Francisc a dat o replică forte denunţând „maladiile“ Curiei (guvernul Bisericii Catolice), nu mai puţin de 15, între care „Alzheimer spiritual“. Dacă predecesorul său, Benedict al XVI-lea, a închis ochii faţă de derapajele cardinalilor, Papa Francisc a lansat în 2014 o vastă reformă a Curiei romane, în timp ce pe culoarele Vaticanului creşte iritarea.
Niciodată Suveranul Pontif nu a avut un discurs atât de sever faţă de propria „casă“. În discursul său anual de Crăciun ținut în faţa membrilor Curiei în sala Clementine de la Vatican, ex-cardinalul argentinian Bergoglio a enumerat „15 maladii grave“ care ameninţă înaltul cler şi a desemnat aceste patologii cu formule ca „Alzheimer spiritual“, „fosilizare mentală“, „planificare expert-contabilă“, „rivalităţi pentru glorie“ sau „orchestră care emite note false“. Sibilinic, Papa a calificat drept„omucideri cu sânge rece“ calomniile, bârfele şi denunţarea în presă a „lucrurilor private“. E l a precizat că „preoţii sunt ca avioanele. Sunt pe prima pagină a presei atunci când se prăbuşesc“. A spus „stop comploturilor“ şi a sfătuit cardinalii şi episcopii „să aibă grijă de tentaţia de a se simţi nemuritori, să meargă în cimitire unde se află atâtea persoane care se considerau indispensabile“. Mondenităţi şi rivalităţi, zâzanii şi calomnii, narcisismul ambiţiei, terorismul bârfei – sunt cuvinte extrase din mesajul Papei Francisc referitor la intrigile de la Vatican.
Papa Francisc a trecut la ofensivă faţă de inamicii săi din ce în ce mai numeroşi sub cupola Vaticanului. Popularitatea sa în opinia publică este pe măsura detestării pe care o suscită în această Curie pe care încearcă să o reformeze. Tradiţionaliştii nu mai suportă deschiderile Papei la sinodul din mai spre divorţaţii recăsătoriţi şi faţă de homosexuali. „Notabilii“ italieni din Sfântul Scaun nu gustă lecţiile de umilinţă, renunţarea la paradisele fiscale ale Vaticanului şi înlăturarea fostului număr 2, cardinalul Tarciso Bertone, care distribuia privilegiile unuia şi altuia.
Apropiaţii lui Benedict al XVI-lea l-au părăsit pe argentinian estimând că se îndepărtează de doctrină. Anglo-saxonii nu acceptă ridicarea totală a omerta – legea tăcerii – asupra pedofiliei sau scandalurilor financiare. Victime ale acestei transparenţe, franciscanii, suspectaţi că alimentează seifurile negre, sunt în frondă contra „iezuitului Bergoglio“. Acesta i-a avertizat că „Sfântul Petru nu avea conturi în bancă“.
Cine vrea capul Papei Francisc?
De la venirea sa în scaunul Sfântului Petru, Jorje Mario Bergoglio şi-a impus stilul iconoclast, a bulversat codurile şi a câştigat inimile. În câteva luni, a adus un aer nou asupra Bisericii şi „luna de miere“ cu publicul pare nealterabilă. Şi totuşi, sub cupola Vaticanului, Papa face faţă unei ostilităţi crescânde. Ultra-conservatorii, prelaţii îngrijoraţi de afectarea privilegiilor lor, „inamicii“ reformei angajate de iezuitul argentinian îşi ascut armele şi fac totul pentru a pune piedici. Această opoziţie surdă a devenit stridentă la sinodul asupra familiei, temă pe care Bergoglio a plasat-o în centrul pontificatului său. Papa a trebuit să înfrunte o adevărată frondă a cardinalilor printre care figurează majorii guvernului său, care nu au ezitat să lanseze acuze publice în direcţia Suveranului Pontif.
Cum va reuşi să revoluţioneze Biserica acest Papă deja ameninţat de mafie şi chiar de Statul Islamic, cum va înfrunta rezistenţa într-un microcosmos obişnuit cu intrigile şi jocurile de putere?
Atac contra birocraţiei
Mesajul de Crăciun confirmă că Papa este decis să ducă până la capăt reformele sale atât în ce priveşte organizarea Bisericii, cât şi asupra raportării ei la lumea modernă.
De acum, bătălia surdă de la Vatican s-a transformat în război deschis.
El a ținut un discurs ferm faţă de cardinalii care îi contestă reformele şi a atacat „terorismul de bârfă“, care poate „ucide cu sânge rece reputaţia colegilor şi fraţilor noştri“, şi a evocat „maladia celor care încearcă nesătui să-şi crească puterile…pentru a se arăta mult mai capabili ca alţii“.
Papa a continuat cu cei care doresc mai mult materialism în viaţa lor pentru „a se simţi şi mai mult în siguranţă“, oameni care suferă de o schizofrenie existenţială, care este „fructul ipocriziei“, ducând o viaţă dublă şi suferă de o maladie Alzhei-mer spiritual în care l-au uitat pe Dumnezeu, al cărui loc va depinde de propriile pasiuni, capricii şi manii.
Papa Francisc este primul papă latino-american care nu a ezitat să se plângă de bârfele, carierismul, puterea birocratică şi intrigile care au atins Sfântul Scaun.
Finanţele Vaticanului sunt, de asemenea, în centrul unei revizuiri, cultura transparenţei neavând loc niciodată pe culoarele Curiei. În ultimele decenii, Institutul pentru operele religiei, IOR, banca oficială a Vaticanului, nu a încetat să fie obiectul scandalurilor – specule în paradisuri fiscale, implicare în falimentul zgomotos al băncii Ambrosiano, deturnări de fonduri, spălare de bani negri…
Papa l-a însărcinat pe cardinalul George Pell să impună noi reguli contabile şi bugetare asupra congregaţiilor, tradiţional independente.
