New York Times citează responsabili americani care au recunoscut că hackeri ruşi au obţinut acces la sistemele informatice ale Casei Albe anul trecut şi pot citi e-mailurile neclasificate ale preşedintelui Obama.
Corespondenţa prin mail a lui Barack Obama nu mai este un secret pentru piraţii ruşi încă de anul trecut, dar recent atacurile lor au devenit mai intruzive şi mai îngrijorătoare, conform unei anchete, subliniază publicaţia americană. Joia trecută, secretarul Apărării, Ashton Carter, a anunţat o nouă strategie contra atacurilor cibernetice, strategie prin care Pentagonul speră să inducă frica în rândul potenţialilor piraţi informatici.
Casa Albă este bombardată zilnic cu atacuri cibernetice, nu numai din partea Rusiei şi Chinei, dar majoritatea sunt ușor de contracarat. Casa Albă, Departamentul de Stat, Pentagonul şi agenţiile de informaţii şi-au adunat materialele în cadrul unui sistem numit JWICS (Joint Worldwide Intelligence Communication System), un sistem top-secret, şi „informaţiile secrete compartimentate“ care circulă în mediul guvernamental cuprind imagini şi grafice, iar înalţi responsabili americani declară că piraţii nu au penetrat acest sistem. În interiorul Casei Albe, intruziunea a suscitat o nouă dezbatere privind posibilitatea protejării prezenţei electronice a unui preşedinte.
Intruziunea tot mai profundă a piraţilor în corespondenţa electronică a preşedintelui Obama şi a sistemelor Casei Albe a fost considerată atât de gravă încât funcţionarii s-au reunit mai multe săptămâni aproape zilnic după ce a fost descoperită şi, potrivit anchetei asupra acestui subiect, îngrijorarea este determinată de faptul că atacul ar proveni din Rusia, probabil din partea guvernului rus, un responsabil american precizând că este vorba de „unul din actorii cei mai sofisticaţi pe care i-am văzut până acum“.
Nu a fost dezvăluit numărul e-mailurilor preşedintelui care au fost citite de piraţi, nici importanța conţinutului lor, dar se precizează că nu au fost accesate decât cele care nu sunt clasificate secrete. Majoritatea briefingurilor clasificate ale lui Obama, cum ar fi cele primite în fiecare dimineaţă, sunt transmise verbal sau pe hârtie (uneori completate de un sistem iPad conectat la reţelele clasificate) şi sunt încredinţate în Biroul Oval sau în Camera Reprezentanţilor.
În octombrie, descoperirea piratării corespondenţei preşedintelui a dus la o închidere parţială a sistemului de mesagerie al Casei Albe şi păruse că piraţii au fost expulzaţi din acest sistem. Dar ei au continuat să intre în cel al Departamentului de Stat, al cărui sistem este mult mai vast. Perturbările erau mult mai grave în timpul negocierilor asupra programului nuclear iranian de la Viena în noiembrie, fiind vizate conturile e-mail personale ale membrilor delegaţiei americane şi ale unor ziarişti.
Una din curiozităţile atacurilor asupra Casei Albe şi a Departamentului de Stat este că Administraţia, care recent a căutat să numească şi să sancţioneze piraţii provenind sau nu din partea unui stat, cu scopul descurajării atacurilor informatice, a refuzat să dezvăluie concluziile asupra responsabililor. Un contrast frapant cu decizia lui Obama, după importante dezbateri interne în decembrie, de a nu nominaliza Coreea de Nord drept cea care a ordonat atacul contra Sony Picture Entertainment, şi a directorului serviciilor secrete naţionale de a numi piraţii iranieni drept sursă a unui atac distructiv asupra Casino Sands.
Pistele duc spre guvernul rus
Oficialii americani au refuzat să dezvăluie faptul că aceste atacuri informatice contra corespondenţei preşedintelui Obama ar proveni din partea Rusiei, dar diverse surse apropiate anchetei subliniază că ele intervin într-un moment dominat de tensiuni cu Rusia generate de anexarea Crimeii, prezenţa trupelor şi armelor sale în estul Ucrainei şi repetarea patrulelor militare în Europa, care amintesc de Războiul Rece.
Este adevărat că Barack Obama nu este străin de atacurile reţelelor informatice, campania sa din 2008 fiind afectată de piraţii informatici chinezi. Dar acum, el este un utilizator frecvent al e-mailurilor şi s-a luptat public cu Secret Service în 2009 pentru a-şi păstra BlackBerry-ul său, subiect care a fost ţinta numeroaselor glume. În timp ce hackerii chinezi sunt cunoscuţi pentru atacuri în vederea obţinerii unei mari cantităţi de informaţii şi proiecte comerciale, cei mai buni hackeri ruşi au tendinţa să-şi ascundă mai bine pistele şi se concentrează asupra unor obiective specifice, cel mai adesea politice.
Întrebat despre concluziile anchetei, purtătorul de cuvânt al Consiliului Maţional de Securitate, Bernadette Meehan, a refuzat să comenteze, asemenea Casei Albe, care a refuzat să ofere explicaţii asupra modului în care a fost tratată violarea corespondenţei prezidenţiale. Dacă Departamentul de Stat a abordat subiectul şi ceea ce s-a făcut pentru îmbunătăţirea securităţii sistemului care a fost penetrat, FBI a refuzat să comenteze, iar funcţionarii care s-au referit la anchetă au făcut-o sub condiţia anonimatului din cauza naturii delicate a piratărilor.
În timp ce Casa Albă a refuzat să identifice naţionalitatea piraţilor, surse apropiate anchetei citate de New York Times au precizat că în cazurile atacurilor contra Casei Albe şi a Departamentului de Stat, toate indiciile duc spre hackerii ruşi.
Pentagonul, atacat
Joi, secretarul Apărării, Ashton Carter, a dezvăluit în premieră că piraţii ruşi au atacat sistemele neclasificate ale Pentagonului, dar au fost identificaţi şi au fost blocați. El a subliniat că activitatea piraţilor a fost detectată „acum ceva timp, în acest an“ de informaticienii care protejează reţelele neclasificate ale Pentagonului.
După ce au fost detectaţi, hackerii au fost urmăriţi şi vânaţi de experţii Pentagonului, care au identificat informaţii utile privind tacticile piraţilor şi analizele activităţii lor au stabilit legătura cu Rusia. „Au fost expulzaţi
într-un mod care minimalizează şansele lor de a putea reveni“.
Şeful NSA, amiralul Michael Rogers ,explica în mai că Rusia caută în acest moment să-şi demonstreze forţa asupra reţelelor informatice, aşa cum a făcut în domeniile militare clasice – manevre în apropierea frontierelor, zboruri ale bombardierelor etc. „Observ o Rusie mai activă şi într-un mod mai vizibil“ pe web, a explicat amiralul într-o audiere în Congres. „Ameninţarea cibernetică a Rusiei este mult mai severă decât estimam înainte“, a declarat şi James Clapper, director naţional al serviciilor secrete americane.
O nouă strategie
Pentagonul a anunţat o etapă importantă în războiul cibernetic, ce vizează inducerea fricii în rândul potenţialilor adversari informatici. Este vorba de o nouă strategie, care descrie pentru prima oară în mod explicit circumstanţele în care armele cibernetice ar putea fi utilizate contra unui atacant şi numeşte ţările care reprezintă cea mai mare ameninţare – China, Rusia, Iran şi Coreea de Nord. O strategie precedentă, publicată în 2011, era mult mai puţin detaliată şi nu făcea aluzie la noul arsenal de arme cibernetice utilizate de Pentagon.
