Minată de creanţe dubioase, cea mai importantă bancă germană privată se clatină, situaţia amintind de căderea băncii americane Lehman Brothers în 2008.
Nervozitatea este aproape palpabilă pretutindeni. La Paris, la Berlin, la Tokyo, la New York. Va cădea, nu va cădea? În ultimele zile, Deutsche Bank, prima bancă germană şi unul din giganţii bancari mondiali, face obiectul unei neîncrederi crescânde a pieţelor. În toate sălile marilor bănci, ale fondurilor de investiţii şi companiilor de asigurări planează spectrul dispariţiei Lehman Brothers, marea bancă americană de investiţii. Puţini sunt cei care cred într-o repetiţie, dar sunt numeroşi cei care revăd „filmul” financiar din 15 septembrie 2008, când a fost anunţat brusc falimentul uneia dintre cele mai mari bănci de investiţii americane. De această dată, privirile sunt îndreptate spre Germania. De câteva luni, cursul acţiunilor mastodontului german este privit atent de investitori.
La 6 iulie, un guru al pieţelor de obligaţiuni, Jeff Gundlach, fondatorul societăţii de investiţii DoubleLine Capital, declara pentru Reuters că „băncile sunt pe cale să moară şi decidenţii politici nu ştiu ce să facă. Aşteptaţi ca acţiunile Deutsche Bank să treacă sub 10% şi oamenii se vor panica”. Lunea trecută, acţiunea care depăşea 100 euro în 2007 a căzut sub 10,5 euro, după un picaj de 8% într-o zi. Germanii, care arătau cu degetul fragilitatea băncilor italiene, au conştientizat că stau pe o bombă cu explozie întârziată „made in Germany”.
Lovitura de peste Atlantic
SUA i-au dat o lovitură dură când au cerut aplicarea unei amenzi de aproape 14 miliarde dolari (echivalentul a 85% din valoarea ei bursieră). Banca germană este ameninţată de această posibilă amendă în SUA pentru implicarea în afacerea „subprimelor”, creditele imobiliare cu risc aflate la originea crizei financiare. Chiar dacă această sumă nu este cea care va trebui achitată în final – o negociere este în curs şi este menționată reducerea la o treime –, aceasta este privită de investitori ca un pericol pentru instituţia financiară germană. Banca nu are pentru moment probleme legate de insuficienţa de capital. Dar plecarea investitorilor ar duce la o criză de încredere, deci la eventuale dificultăţi de refinanţare pe pieţe.
Slăbită de restructurări şi scandaluri cu repetiţie, Deutsche Bank are reale probleme structurale, încă nereglementate; este în pierdere de competitivitate în faţa băncilor de investiţii americane şi trebuie să reinventeze un model economic performant; mai mult, trenează un stoc ridicat de produse derivate foarte opace.
Oficial, nu se pregăteşte un plan de salvare publică, statul federal şi banca declarând concertat că aceasta din urmă are mijloace să se descurce singură pentru a se recapitaliza. Dar guvernul de la Berlin supraveghează atent situaţia, asemenea şi Banca Centrală Europeană (BCE), puternicul supervizor european. Căderea primei bănci private din Germania, al cărei bilanţ se apropie de PIB-ul Italiei şi reprezintă peste 10% din PIB-ul zonei euro, ar antrena tot sistemul financiar într-un redutabil sistem de domino. Cu efect devastator pentru economia europeană.
INCERTITUDINE
Too big to fail?
Pentru autorităţile germane, opţiunile sunt reduse. Cancelarul Angela Merkel şi ministrul său de Finanţe, Wolfgang Schauble, au afirmat mereu că cetăţenii contribuabili nu pot să fie din nou obligaţi să contribuie la salvarea unei bănci. În weekend, revista „Focus” anunţa că, potrivit unor surse apropiate guvernului, cancelarul Merkel nu are intenţia să ajute banca în negocierile cu Departamentul de Justiţie american şi exclude orice salvare guvernamentală a acesteia. Cum ar putea susţine asta în timp ce Germania protestează la ideea că guvernul italian ar putea veni în ajutorul băncilor sale bolnave, începând cu Banca Monte dei Paschi din Siena? Asta în timp ce a lăsat băncile elene să deraieze, iar bancomatele să fie închise în 2015. Aşa că poziţionarea cancelarului are de ce să producă fibrilaţii tuturor partenerilor Deutsche Bank, fără a mai vorbi de acţionari.
În februarie, preşedintele DB, John Cryan, un britanic, anunţa că instituţia financiară era „solidă ca o stâncă”. Dar, după cinci luni a anunţat o reducere a produsului net bancar şi a profiturilor. În iunie, FMI calificase banca drept „o sursă majoră de risc” pentru planeta financiară din cauza legăturilor sale cu restul sectorului financiar.
