Considerat responsabil de mai multe atacuri în ultimele luni, grupul terorist a comis primul atentat coordonat în Turcia.
Din trei atentate care au lovit în acest an Istanbulul, cel de marţi, de la aeroportul internaţional Atatürk, este de departe cel mai sângeros. Cel puţin 41 persoane au fost ucise şi alte 239 rănite. Uimitor este că, potrivit imaginilor surprinse de camerele de supraveghere din aeroport, teroriştii umblau cu armele la vedere. După atac, poliţia a efectuat percheziţii în 16 locaţii suspecte şi a arestat 13 persoane. Atentatul, nerevendicat nici joi, a fost atribuit Statului Islamic de către premierul turc Binali Yildirim.
Statul Islamic, care are obiceiul să revendice cu orgoliu atentatele comise de oamenii săi, este deosebit de discret când vine vorba de Turcia. Spre deosebire de separatiştii kurzi, SI nu a revendicat niciodată explicit atentatele pe solul turc, pentru a nu intra într-un război total, sperând să mai poată trage foloase de la puterea turcă – susţine francezul Romain Caillet, expert în jihadism. Dar atentatul de la aeroportul Atatürk ar putea marca o turnură. „Poate fi semnalul unui conflict semnificativ între SI şi Turcia, după ce multă vreme relaţiile lor puteau fi asemuite Războiului Rece“, susţine Soner Cagaptay, de la Washington Institute. El apreciază că „dacă SI se află cu adevărat în spatele atentatului din 28 iunie, ar fi o declaraţie de război, iar răzbunarea Turciei se va abate asupra organizaţiei extremiste“.
După atacul asupra aeroportului din Istanbul, CIA s-a declarat îngrijorată să constate că „maşina teroristă generată de Statul Islamic a prins un elan tot mai mare“. Pentru John Brennan, şeful serviciilor secrete americane, atentatul „poartă fără îndoială marca SI“, oficialul american avertizând că SI este pe cale să pregătească atacuri împotriva intereselor americane.
Atentatele, avertizări
De trei ani, opoziţia turcă, în special partidele kurde, acuză Ankara că susţine SI. Mai multe surse media au publicat nume şi fotografii de jihadişti îngrijiţi în spitale private din Antakya şi Gaziantep (sud). Şi camioane ale serviciilor secrete turce au fost reperate transportând arme pentru SI în Siria. Până în 2014, frontiera turco-siriană era atât de uşor de trecut încât îşi câştigase numele de „autostrada jihadului“. Problema este că Turcia nu consideră Statul Islamic principala ameninţare asupra teritoriului său. În ochii preşedintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, inamicul nr. 1 îl constituie PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) şi derivatul său sirian, PYD (Partidul Uniunii Democratice). Acesta din urmă a câştigat o autonomie de facto în nordul Siriei datorită unui acord tacit cu regimul lui Bashar al-Assad. Formaţiunea a încercat să unifice Rojava, teritorii cu majoritate kurdă aflate de-a lungul frontierei turce, luptând contra SI. Erdogan s-a opus creării acestei zone de teama că ar putea fi utilizată de PKK pentru a lovi Turcia. După trei ani de armistiţiu, înfruntările dintre forţele turce de securitate şi combatanţii kurzi s-au reluat în vara anului 2015. Ca represalii, Vulturii Libertăţii din Kurdistan (aripă a PKK) au revendicat mai multe atentate împotriva poliţiştilor și soldaţilor turci de la debutul anului.
În acelaşi timp, în urma presiunilor occidentale, poziţia Ankarei faţă de SI s-a schimbat. Frontiera cu Siria este acum blocată, iar militarii turci nu ezită să tragă asupra celor care încearcă să o traverseze fraudulos. Atacul de la Istanbul „este clar opera SI, care urmărește ruinarea economiei turce atacând aeroportul Atatürk în timpul verii, când turismul este la apogeu“ – estimează Ege Seckin, analist la IHS Country Risk, subliniind că „este pusă presiune asupra Ankarei pentru a-i împiedica pe kurzii sirieni să închidă ultimul acces spre Turcia“.
Multă vreme acuzată de complezenţă faţă de SI, Turcia a schimbat tactica şi a dat o lovitură acestui grup extremist alăturându-se în august 2015 coaliţiei internaţionale antijihadiste, condusă de SUA. Statul Islamic transporta prin Turcia, acuzată atunci că închide ochii, combatanţi şi material militar în Siria pentru a lupta împotriva regimului lui Bashar al-Assad şi împotriva rebelilor şi fraţilor-inamici din Frontul al-Nosra (aripa siriană a Al Qaeda). Preşedintele Erdogan a declarat deschis că doreşte căderea fostului său amic, Bashar al-Assad. Şi a susţinut toate componentele rebeliunii de la debutul războiului civil în Siria. Regimul sirian şi aliatul său rus au acuzat Turcia că a permis SI traficul cu arme şi petrol furat la frontierele sale cu Siria şi Irak. La sfârşitul anului 2015, ONU a cerut Turciei să lupte „total şi concret“ împotriva traficului ilegal realizat de SI.
