Planurile SUA de a distruge Statul Islamic prin lovituri aeriene în Irak şi Siria nu dau rezultatele scontate, iar jihadiştii grupării armate teroriste se apropie de cucerirea oraşului sirian strategic Kobane, aflat în apropierea frontierei cu Turcia, şi înscriu victorii asupra armatei irakiene la vest de Bagdad. Jocul periculos al preşedintelui turc Erdogan, care refuză să ajute combatanţii kurzi ce apără Kobane contra SI, a rănit kurzii din Turcia şi PKK ameninţă că va lua din nou armele dacă Ankara nu face nimic pentru Kobane.
Prezenţa combatanţilor jihadişti ai Statului Islamic în oraşul sirian Kobane de la frontiera turcă, unde controlează 49% din oraş şi au ridicat deja steagul negru, a provocat proteste pro-kurde în Turcia, soldate cu numeroşi răniţi. Ankara a rămas însă neclintită în refuzul de a interveni în apărarea acestui oraş, al treilea oraş kurd din Siria, cu toate că Parlamentul a permis armatei să lanseze operaţiuni în Siria şi Irak, unde SI deţine controlul asupra unor vaste teritorii.
Importanţa oraşului Kobane rezidă din poziţia sa strategică la frontiera turco-siriană şi în cazul în care va cădea în mâna jihadiştilor, regiunea kurdă din Siria va fi divizată şi SI va prelua şi controlul mai multor posturi frontaliere şi ca urmare a teritoriului sirian de la frontieră.
Turcia se confruntă cu alegerea dificilă de a alege între apărarea Kobane şi susţinerea în acest fel a miliţiilor kurde care cer autonomie şi sunt consideraţi terorişti, sau să nu facă nimic şi să lase jihadiştii să preia controlul asupra unei mari părţi a teritoriului de la frontiera sa cu Siria.
Kurzii acuză Ankara că în timpul războiului civil sirian a susţinut SI şi unele surse estimează că peste 3.000 de turci luptă alături de jihadiştii SI, care folosesc teritoriul turc drept bază pentru a recruta noi combatanţi. Abdullah Ocalan, fondatorul şi şeful Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK, partid kurd separatist, care a luptat contra Turciei în 1984) a declarat într-un comunicat – el se află în închisoare – că o cădere a Kobane ar însemna sfâşitul procesului de pace.
Cemil Bayik, membru fondator şi cel mai înalt lider în libertate al PKK declara la televiziunea din Erbil, capitala Kurdistanului irakian autonom: „Noi am avertizat Turcia. Dacă va continua pe acest drum, vom relua gherila pentru a ne apăra poporul“.
Soarta Kobane este crucială pentru kurzi – şeful întemniţat al PKK, Ocalan a avertizat recent că o cădere a Kobane va însemna sfârşitul negocierilor de pace. În cadrul negocierilor de pace angajate cu autorităţile de la Ankara la finele anului 2012, PKK a decretat o încetare a focului în martie 2013 şi a început retragerea unei părţi a forţelor sale de circa 5.000 de oameni, din Turcia. Retragerea a încetat după un an, kurzii estimând că puterea turcă nu şi-a ţinut promisiunile de reformă în favoarea comunităţii lor, estimată la 15 milioane de persoane (20% din populaţia turcă).
Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, altădată aspira să fie o putere în lumea musulmană, dar în această perioadă de criză regională nu reuşeşte să fie nici măcar în fruntea unui grup de acţiune, scrie media anglo-saxonă. Trupele turce stau pasive şi privesc din spatele grilajelor de frontieră asediul oraşului Kobane şi a locuitorilor săi de către trupele SI, observatorii occidentali evocând calcule politice cinice ale liderului de la Ankara. Refuzând un ajutor kurzilor din Kobane, el vizează nu numai slăbirea kurzilor dar şi un test de voinţă cu preşedintele Obama, pentru a forţa SUA să ajute la înlăturarea de la putere a liderului sirian, Bashar al-Assad, pe care îl detestă, arată Washington Post.
Erdogan, care întreţine bune relaţii cu kurzii irakieni ai lui Massoud Barzani, doreşte să evite cu orice preţ ca PKK să dispună – prin intermediul partidului-frate sirian PYD – de un teritoriu de-a lungul frontierei. Primind liderul PYD, Salih Muslim, responsabilii serviciilor secrete turce i-au cerut acestuia să rupă relaţiile cu PKK şi să se alăture Armatei siriene libere, susţinută de la început de AKP, la putere, partidul lui Erdogan. Dar capturarea Kobane de către jihadişti va declanşa în mod cert furia kurzilor.
Apelurile kurzilor
Combatanţii kurzi din Kobane se luptă de săptămâni pentru respingerea atacurilor jihadiştilor şi americanii îi susţin prin intensificarea loviturilor aeriene asupra poziţiilor SI. Ei cer intensificarea acestor raiduri aeriene şi acuză lipsa armelor grele pentru a face faţă forţei de luptă a SI, ei declarând că sunt sub-echipaţi încă de la debutul ofensivei jihadiste.
Dar toate părţile – americanii, Erdogan şi kurzii – sunt de acord că forţele terestre sunt necesare pentru ca raidurile aeriene să-şi facă efectul. Nimeni nu neagă brutalitatea regimului de la Damasc contra rebelilor sirieni în războiul civil, dar Obama a rezistat implicării în acest război şi a insistat că accentul trebuie pus pe distrugerea SI şi nu pe răsturnarea lui Assad. Comportamentul lui Erdogan nu este cel al unui aliat al NATO, fiind atât de dornic să îl înlăture pe Assad încât a permis SI şi altor militanţi ca şi armelor să circule prin teritoriul turc. El a rămas pe poziţii refuzând apelurile coaliţiei internaţionale contra SI, condusă de americani, de a colabora pentru respingerea trupelor jihadiste şi a cerut un preţ crescut SUA pentru a coopera, între care o zonă tampon sub control turc în Siria, unde vor fi adăpostiţi refugiaţii sirieni şi rebelii anti-Assad vor fi antrenaţi.
Eşecul SUA de a salva Kobane, în cazul în care oraşul va cădea, va fi un dezastru politic şi militar. Emisarul ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, a declarat că refuzul de a ajuta Kobane ar putea duce la „un alt caz Srebreniţa. Dacă Kobane cade, mii de persoane sunt susceptibile să fie masacrate. Amintiţi-vă de Srebreniţa“. În pofida exodului masiv de peste 200.000 de refugiaţi în Turcia există încă numeroşi civili prinşi în capcană în oraş şi toată lumea este la curent cu atrocităţile jihadiştilor.
O combatantă kurdă adusă recent în Turcia pentru înhumare, nu era doar decapitată dar avea şi sânii tăiaţi. Timpul curge în detrimentul civililor asediaţi, combatanţii jihadişti apropiindu-se de centrul oraşului Kobane şi grupul extremist şi-a mobilizat noi forţe, încearcând să rupă oraşul de lumea exterioară.
