Super-thriller în super-marțea prezidențialelor americane

de Cristian Campeanu , 02 martie 2016 - stire actualizata la ora 22:40, 02 martie 2016

Atât Donald Trump, cât și Hillary Clinton au câștigat același număr de state (șapte) în așa-numita Super Tuesday – alegerile preliminare și consultările populare din 14 state americane pentru nominalizarea la candidatura partidelor la prezidențialele din noiembrie – dar situația celor doi nu poate fi mai diferită, în pofida faptului că mass-media s-a grăbit să îi proclame „marii învingători ai zilei“ la pachet. În realitate, în vreme ce Hillary Clinton pare să fie învingătoare în cursa democrată, de partea cealaltă, la republicani, Donald Trump nu a câștigat încă nimic.

În discursul de după anunțul primelor rezultate care îl dădeau câștigător în cel puțin șase state, Donald Trump a surprins pe toată lumea în momentul în care a declarat că, deși s-ar putea să pară greu de crezut, în realitate este un „unificator“, care dorește să „unifice“ și să revitalizeze Partidul Republican. Comentatorii au speculat că, pe măsură ce își consolidează poziția de favorit în cursa pentru candidatura republicană, Trump va încerca să își modereze tonul, să renunțe la excesele de limbaj și să devină mai conciliant pentru a promova o imagine mai responsabilă și „preziden­ția­bilă“. De fapt, ceea ce face Donald Trump este să ofere Partidului Republican un târg pentru că știe că are o problemă născută din paradoxul acestor alegeri: Deși câștigă stat după stat în alegerile preliminare, este încă departe de a câștiga Partidul Republican. O mare parte a alegătorilor lui Trump sunt înregistrați ca inde­pendenți, iar mulți alții susțin că participă pentru prima oară la alegeri pentru că sunt furioși pe guvernul federal, pentru că doresc un președinte care să nu facă parte din establishmentul politic (republican sau democrat) și pentru că sunt convinși că Donald Trump poate fi un astfel de președinte. Astfel că Donald Trump „oferă“ partidului acest „lot“ nou de alegători care ar lărgi baza electorală a Grand Old Party în schimbul susținerii candidaturii sale. De fapt, atât Trump, cât și establishmentul republican știu că magnatul imobiliar vinde pielea ursului din pădure. Alegătorii anti-sistem ai lui Trump sunt numai ai lui și nu există nici o dovadă că aceștia ar trece imediat în tabăra republicană, în pofida faptului că numărul de alegători care au votat în preliminarele republicane a crescut masiv în comparație cu alegerile de acum patru ani. În realitate, opinia larg împărtășită este că dacă Trump ar câștiga Casa Albă, republicanii vor pierde în mod cert majoritatea din Senat și își vor vedea diminuată majoritatea din Camera Reprezen­tan­ților. De aici și dilema GOP. Dacă nu îl susține pe Trump s-ar putea să piardă Casa Albă, dacă îl susține, e posibil să piardă totul. De aceea, în acest moment totul se reduce la numărul de delegați pe care îi poate aduna fiecare dintre candidați.

Nebunia alegerilor americane și numărul magic

Sistemul electoral american este atât de complicat încât ar fi nevoie de un volum, nu de un articol de presă pentru a-l explica, dar există câteva lucruri asupra cărora putem face cât de cât lumină. Candidații partidelor la prezidențiale nu sunt aleși direct, ci de către delegații la Convențiile celor două partide care vor avea loc în iunie și iulie. Unii dintre acești delegați sunt „legați“ prin alegerile preliminare să voteze cu un anume candidat, iar alții rămân liberi, în funcție de regulile partidului care pot să difere de la un stat la altul. Mai mult, în unele state distribuția delegaților se face după sistemul „câștigătorul ia totul“, iar în altele, după un sistem proporțional. Încă și mai complicat, statele cu sistem proporțional au diferite praguri electorale pentru alocarea de delegați – sistemul „câștitorul ia cel mai mult“ unele 20%, altele 15%, sau mai mici. De aceea, de exemplu, senatorul de Florida, Marco Rubio nu a câștigat nici un delegat în Texas, unde a obținut aproape 18% din voturi sau în Vermont, unde a avut un dureros 19,3%. Partea cea mai „nebunească“ a acestor sisteme complicate este că toate îl favorizează în acest moment pe Donald Trump, dar oferă suficiente argumente contracandidaților să nu abandoneze lupta atâta vreme cât au șanse să câștige delegați și să își întărească forța de negociere.

Numărul magic este 1.237. Acesta este numărul de delegați constrânși pe care trebuie să îi obțină un candidat pentru a-și asigura majoritatea și, prin urmare nominalizarea. După Super Tuesday situația stă în felul următor, potrivit estimărilor CNN. Trump - 315 delegați, Cruz – 205, Rubio – 106. Toți trei se simt îndreptățiți să continue cursa, chiar și Rubio, care marți a obținut prima sa victorie în Minnesota și speră să repete performanța în Nord și Vest. Mai mult, nici măcar ultimul clasat în cursa republicană, guvernatorul statului Ohio, John Kasich, nu are de gând să se retragă în acest moment, pentru simplul motiv că anul acesta Convenția Republicană are loc în statul său, la Cleveland, și va fi organizată de un aparat pe care îl controlează. Cu cât va obține mai mulți delegați, cu atât poziția sa la Convenție va fi mai puternică.

Din nou, Florida

În acest moment, atât tabăra lui Trump, cât și cea anti-Trump din Partidul Republican strânge rândurile – ceea ce înseamnă o mulțime de bani – pentru a continua cursa și aceasta este o altă particularitate a acestor alegeri preliminare. Dacă în trecut, candidați puternici precum Newt Gingrich au fost nevoiți să se retragă din cursă prematur pentru că pur și simplu au rămas fără bani de campanie, anul acesta, toată lumea are enorm de mulți bani de cheltuit și, de aceea, toate apelurile la unificarea partidului în spatele unui singur candidat care să-l învingă pe Trump au fost în zadar. Marți seară, Ted Cruz le-a cerut din nou lui Rubio și Kasich să se retragă până nu e prea târziu, pentru că „o victorie pentru Trump înseamnă o victorie pentru Clinton“, dar a fost refuzat.

Jocul s-ar putea însă încheia peste două săptămâni, pe 15 martie, în Florida, statul natal al lui Rubio, care devine din nou central în alegerile prezidențiale americane. În Florida sunt la bătaie 99 de delegați și pentru a mări suspansul este un stat cu sistem „câștigătorul ia tot“. Vestea proastă pentru Rubio este că în acest moment, în sondaje, Trump are un avantaj de aproape 25% față de Rubio în Florida, cu Ted Cruz la mare depărtare pe locul al treilea. Vestea bună este că deja puternicele grupuri republicane anti-Trump au anunțat că vor dedica resurse uriașe pentru a-l învinge pe miliardarul-vedetă. Comentatorii americani sunt de acord că dacă Rubio nu câștigă în Florida, atunci pentru el alegerile de anul acesta s-au încheiat, dar până atunci este posibil ca marșul triumfal al lui Trump să nu mai poată fi oprit. În orice caz, dacă în alți ani după Super Tuesday lucrurile erau în mare parte clarificate, anul acesta thrillerul politic american continuă. 

Ironia demonizării lui Trump: temeți-vă de Cruz!

Presa americană și după ea, cea mondială, cu accente isterice în Europa, a creat o furtună mediatică în jurul „nazistului“, „primitivului“ Trump, care amenință să arunce lumea în aer. Ce-i drept, faptul că nu s-a delimitat de Ku Klux Klan și că insistă asupra interzicerii accesului musulmanilor în Statele Unite nu vorbesc în favoarea lui, dar, Donald Trump este mai degrabă un showman fără substanță și fără convingeri decât un bigot periculos sau vreun conservator inflexibil. Nici măcar controversata sa propunere de a construi gardul de la granița cu Mexicul pe întreaga lungime a frontierei nu pare să fie serioasă. Ted Cruz a acuzat sâmbătă că ar exista o înregistrare cu Donald Trump, care declară unui reporter al New York Times că toată povestea cu gardul nu este decât găselniță de campanie și că în realitate nu are de gând să facă așa ceva și i-a cerut lui Trump să o facă publică. Nici Trump, nici New York Times nu au negat că înregistrarea există. Episodul nu face decât să întărească suspiciunea că toate decarațiile scandaloase ale lui Trump nu sunt altceva decât spectacol electoral, dar că în realitate, este un tip pragmatic, capabil de compromis cu sistemul, cum a dovedit de altfel ca om de afaceri branșat la favorurile establishmentului politic newyorkez, care i-au asigurat succesul pe piața imobiliară din Manhattan.

Dacă presa progresistă americană și europeană trebuie să se teamă de cineva, acel cineva este Ted Cruz, nu Donald Trump. Cruz este un conservator pur și dur, care spre deosebire de Trump, are propuneri concrete de dreapta. Marți seară, a reafirmat câteva din ele: Cotă unică de impozitare de 10% pentru persoane și 16% pentru companii, desființarea (atenție!) IRS-ului (temutul Fisc american) și reînființarea lui pe alte baze și, dacă cineva uitase de politica externă, denunțarea, încă din prima zi de mandat a acordului nuclear cu Iranul. Unul peste altul, motive mult mai serioase de îngrijorare pentru elita progresistă decât circul făcut de Donald Trump.

Sigurul motiv pentru care Donald Trump a fost transformat într-o sperietoare mediatică este că ar fi cel mai ușor candidat de învins de către Hillary Clinton. De altfel, nici Clinton n-a avut mare lucru să-i reproșeze marți altceva decât că „un președinte american nu poate spune tot ce-i trece prin cap“.

Pentru că la democrați, dacă nu cumva se produce vreo catastrofă, Hillary Clinton nu mai poate pierde după Super Tuesday. Cu fiecare stat pe care îl câștigă își consolidează statutul de favorit în lupta cu socialistul Bernie Sanders. Chiar dacă ar ajunge la egalitate sau ar pierde majoritatea la diferență mică, Clinton tot ar câștiga și iată de ce. În Partidul Democrat, spre deosebire de Republicani, unii sunt mai egali ca alții, așa că la Convenția Democrată vor exista 712 „superdelegați“, oficiali de partid aflați în funcții alese importante, care votează fără a fi constrânși de votul popular. Dintre aceștia 457 și-au declarat deja susținerea pentru Clinton în vreme ce numai 22 îl susțin pe Sanders. Cu alte cuvinte, Partidul Democrat se află ferm în spatele lui Clinton, care va fi candidatul democrat la alegerile prezidențiale din noiembrie.   

Comentarii

  • establishmentul

    03 martie 2016 7:47
  • Iese Trump

    02 martie 2016 23:28

    De ce ? Are umor . Clinton n-are .

    raspunde comentariului
  • Joaquin Murieta

    02 martie 2016 22:01

    Partidul democrat este democrat. Oricine poate deveni membru de partid cu drept de vot fara sa plateasca cotizatie sau sa aiba vre-o activitate. Sanders si-a inceput cariera in partidul comunist si incredibil dar adevarat era inca comunist cand a fost ales primar in Burlington. Dupa aceea au izbucnit niste scandaluri intre tovarasii comunisti si partidul s-a impartit in mai multe partide. Sanders s-a dus in bucata mai mare care insa pierduse numele de comunist luat de alta bucata. Asa a ajuns Sanders senator al partidului familiilor comuniste paradoxal dushman al partidului comunist din care se separase in urma scandalului. Cum partidul democrat e democrat toata povestea nu l-a impiedicat pe Sanders sa candideze ca presedinte democrat. Totusi stiind asta si multe altele conducerea partidului democrat a inventat superdelegatii ca sa reduca riscul sa fie ales un candidat democrat de republicani, comunisti, nazisti, etc.

    raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook