Din ce în ce mai impopular şi viu criticat, Arseni Iaţeniuk, premierul Ucrainei, şi-a anunţat duminică demisia într-un discurs televizat, o decizie care va fi supusă la 12 aprilie în Parlament. Preşedintele statului, Petro Poroşenko, l-a desemnat deja pe preşedintele Parlamentului ucrainean, Volodimir Groissman, pentru a-i succeda.
Arseni Iaţeniuk a venit la putere acum doi ani, după valul de nemulţumire populară care a culminat cu manifestaţiile din Piaţa Maidan şi a dus la căderea preşedintelui pro-rus, Viktor Ianukovici. Atunci, Iaţeniuk şi Poroşenko au apărut ca personalităţile politice cele mai importante ale naţiunii. Dar, curând cei doi s-au întors unul contra altuia. Deşi autoritatea a încetat să fie echilibrată în mod egal între preşedinte şi premier, aliaţii occidentali ai Ucrainei au luat partea lui Poroşenko şi l-au lăsat pe Iaţeniuk deoparte.
În ultimele luni, cei doi s-au contracarat în anchetele de corupţie în care erau implicaţi aliaţi ai fiecăruia dintre ei. În calitate de prim-ministru, Iaţeniuk s-a confruntat cu provocări uriaşe, în special din cauza anexării Crimeii de către Rusia şi a intervenţiei militare din estul separatist pro-rus. Marasmul şi problemele financiare au determinat Kievul să ceară un plan de salvare internaţional de 40 miliarde dolari. În acest an, susţinerea occidentalilor s-a diminuat. Christine Lagarde, director general al FMI, implicat în finanţarea Ucrainei, declara că progresul este atât de lent în lupta contra corupţiei încât „este dificil să vezi cum poate continua programul susţinut de FMI“.
Multă vreme cocoloşit de occidentali, Iaseniuk este criticat de mai multe luni pentru insuficienţa reformelor promise şi pentru presupusa apărare a intereselor oligarhilor. În februarie a reuşit să evite o moţiune de cenzură în Parlament, care nu a reuşit să adune numărul necesar de voturi pentru a-l demite. Şi, spre surprinderea multora, preşedintele Ucrainei i-a cerut să demisioneze după o serie de scandaluri de corupţie.
Blocul Petro Poroşenko (BPP), partid prezidenţial, şi Frontul popular al lui Iaţeniuk vor anunţa în următoarele zile formarea unei noi coaliţii, premierul, în alocuţiunea sa, asigurând că mişcarea sa rămâne ataşată coaliţiei. Numirea lui Groissman în postul de premier ar putea dezamăgi unii partizani ai reformelor şi ai apropierii de Occident, care sperau ca ministrul Finanţelor, Natalia Iaresko, tehnocrată născută în SUA să preia conducerea Executivului. Pe de altă parte, numindu-l pe Groissman, preşedintele Poroşenko şi apropiaţii săi îşi întăresc puterea, ei fiind deja acuzaţi că vor să exercite o influenţă excesivă asupra funcţionării instituţiilor.
Războiul cuvintelor
În septembrie trecut, Mihail Şaakaşvili, fostul preşedinte al Georgiei şi actual guvernator al Odessei, a intrat în opoziţie frontală cu premierul ucrainean, pe care l-a acuzat că tergiversează reformele, încurajează corpuţia şi serveşte interesele oligarhilor.
Şaakaşvili a mai precizat că guvernul central îi sabotează toată munca pe care o întreprinde în regiunea Odessa – premierul frânează reforma justiţiei, torpilează „curăţarea“ vamelor, împiedică şi construirea şoselelor şi deturnează rutele internaţionale de contrabandă în profitul său. Desigur, premierul a negat categoric acuzaţiile şi a fost declarat atunci de şefa FMI, Christine Lagarde, ca un reformator integru.
Războiul dechis dintre cei doi a coincis cu lansarea, la 1 septembrie, a unei petiţii în atenţia lui Poroşenko pentru a-i cere să-l numească premier pe fostul preşedinte georgian. Preşedintele Ucrainei nu a reacţionat, dar analiştii, ştiind că Poroşenko este foarte apropiat de Şaakaşvili şi coabitarea cu premierul era un calvar, au estimat că acele critici ale guvernatorului Odessei erau ecoul nemulţumirii preşedinţiei. În plus, Şaakaşvili îi este util lui Poroşenko în special pentru a lupta contra unor oligarhi, ca Igor Kolomoiski, fără a declanşa un conflict frontal.
Unii analişti credeau că războiul sirian va împotmoli Hezbollahul, împiedicându-l să se pregătească pentru un viitor război cu Israelul, alţii susţin că s-a petrecut exact contrariul.
