23.9 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialUmbra Ankarei asupra asasinării kurzilor la Paris

Umbra Ankarei asupra asasinării kurzilor la Paris

După doi ani şi jumătate de anchetă, Parchetul din Paris subliniază implicarea serviciilor secrete turce (MIT) într-un asasinat politic executat în Franţa.

La 9 ianuarie 2013, la ora mesei, trei militanţi kurzi au fost asasinaţi în plin Paris, într-un apartament din strada La Fayette, unde se afla sediul Centrului de informare a Kurdistanului. Sakine Cansiz, 54 ani, membru fondator al PKK (Partidul muncitorilor din Kurdistan), Fidan Dogan, 29 ani, supranumit „diplomatul”, şi Leyla Soylemez 25 ani, supranumită „războinica”, au fost ucişi cu sânge rece cu mai multe gloanţe trase în cap. După o anchetă de doi ani şi jumătate, Parchetul din Paris a predat rechizitoriul său definitiv şi a trimis în justiţie principalul suspect, Omer Guney.

Documentul de peste 70 pagini este o piesă unică – pentru prima oară, justiţia franceză evocă posibila implicare a unui serviciu secret străin – în cauză cel al Turciei, MIT, într-un asasinat politic executat în Franţa. În lipsa identificării cu certitudine a comanditarului acestor crime, Parchetul rămâne prudent în ceea ce priveşte gradul de implicare al MIT, serviciul secret turc condus de Hakan Fidan, un apropiat al lui Recep Tayyip Erdogan, la acea vreme premier şi devenit de anul trecut preşedinte al Turciei.

„Numeroase elemente de procedură permit suspectarea implicării MIT în instigarea şi pregătirea asasinatelor”, scrie Parchetul. „Practic, s-a stabilit că Omer Guney avea o activitate de spionaj cunoscută, a avut numeroase contacte secrete cu unul sau mai mulţi indivizi din Turcia (…), dar trebuie precizat că investigaţiile nu au permis stabilirea dacă aceşti agenţi ai MIT au participat la aceste fapte în mod oficial, cu avizul ierarhic, sau au făcut-o pe cont propriu pentru a discredita sau afecta procesul de pace”.

Dacă rămâne o incertitudine asupra identităţii celui care a dat ordinul, executantul a fost rapid arestat şi închis la 12 zile de la acele fapte – Omer Gunay, un turc de 32 ani venit în Franţa la vârsta de 9 ani. S-a dovedit prezenţa sa în apartamentul din strada La Fayette în momentul prezumptiv al crimelor şi s-au găsit urme de pulbere de armă pe sacoul său ca şi ADN-ul parţial al uneia dintre victime pe parka. El nu a încetat să nege faptele, dar la arestare a acuzat un lapsus şi a cerut să fie alertată ambasada Turciei din Franţa.

Manipulare internă

Afacerea a fost relansată de Hakan Fidan, care, potrivit media turcă, a declarat că moartea celor trei militanţi kurzi a fost opera unei facţiuni din propriile sale servicii care se opunea negocierilor cu PKK şi legată de puternicul curent islamist al lui Fethullah Gulen, altădată amic şi susţinător al lui Erdogan, atunci premier şi şef al partidului la putere, AKP, astăzi devenit inamic al „sultanului” devenit preşedinte al Turciei. Un fir de aţă albă cam gros, fără îndoială pentu uz intern, plasat în cadrul campaniei electorale pentru legislativele din iunie trecut. Declaraţiile lui Hakan Fidan, venind de la un om puternic, omul lui Erdogan, semănau cu o operaţiune de comunicare dintr-un război psihologic ce consta în discreditarea celui vizat prin aruncarea responsabilităţii unor lovituri puse la punct chiar de acuzator, acele „lovituri întoarse” ce constau în a face din adversar un suspect la vedere sau sub acoperire.

MIT nu era la prima sa lovitură şi făcând ca asasinarea celor trei kurzi la Paris să fie pusă pe seama lui Fethullah Gulen putea efectiv să producă eşecul negocierilor cu Abdullah Ocalan.

Ancheta a permis stabilirea că Omer Gunay efectuase trei călătorii în Turci în ultimele şase luni precedente asasinatelor. El folosea cu ocazia deplasărilor o linie telefonică „secretă”, rezervată interlocutorilor specifici. Unul anume a interesat serviciile de anchetă. Un „misterios corespondent” care nu a putut fi identificat niciodată, autorităţile turce refuzând să răspundă comisiei rogatorii. Ceea ce ilustrează atât frustrarea justiţiei franceze cât şi rolul tulbure al Ankarei în această afacere.

În acest context opac, presa turcă a dat o spectaculoasă lovitură de accelerare a anchetei. Semn al violentelor conflicte din sânul aparatului de stat pe care asasinatele le-au dezvăluit, nenumărate informaţii au alimentat teza crimei de stat şi a unui complot intern. Trei săptămâni după asasinate, un fost agent turc al serviciilor secrete afirma într-un ziar că Omer Gunay este agent al MIT şi că „masacrul de la Paris este afacerea facţiunii dure din MIT”.

Eforturile lui Erdogan de a se distanţa de triplul asasinat au fost parţial ruinate de apariţia la 14 ianuarie 2014 pe un alt site turc a unei note MIT, prezentată ca un proiect de asasinat al cadrelor PKK în Europa. În aceeaşi zi, MIT a publicat o dezminţire. Mai multe surse confidenţiale au confirmat pentru Spiegel autenticitatea documentului.

Mărturia unui spion turc

Un spion turc a declarat presei kurde că omul suspectat de execuţia celor trei militanţi kurzi la Paris este agent al serviciilor secrete turce. Iar suspectul Omer Gunay era însoţit de alte două persoane, potrivit unchiului său Zekai Omer, citat de un ziar turc. Intervievat de ziarul Ozgur Politika şi de canalul televiziunii kurde Nuce TV, Murat Sahin, un spion din serviciile secrete turce, MIT, a cărui identitate a fost dezvăluită în anul 2012 într-un proces contra unei organizaţii de stânga, afirma că Omer Gunay este agent care lucrează pentru MIT. În vârstă de 32 ani, el trăieşte în Elveţia. Arestat la 6 decembrie 2011 la istanbul, el a declarat poliţiei că lucra pentru serviciile secrete dar nu a convins nici poliţia nici procurorul. „Două sau trei zile mai târziu, am fost eliberat după ce un angajat la sediul MIT din Yildizlar, un cartier din Istanbul, a venit pentru a-mi confirma declaraţiile”. A doua zi după eliberare, Murat Sahin a luat avionul spre Elveţia. „Comisarul Ayhan, de la Prefectura de poliţie din Istanbul, care s-a ocupat de dosarul KCK, m-a însoţit până la aeroport”.

PKK, organizaţie naţionalistă kurdă, a fost fondat în 1978 de Abdullah Ocalan pentru promovarea creării unui stat kurd independent la graniţele Turciei, Irakului şi Siriei. O serie de atentate au clasificat PKK drept organizaţie teroristă în Turcia şi în mai multe state europene. Capturat în 1999, Ocalan ispăşeşte o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă pe insula Imrali. PKK s-a angajat într-un proces de pace cu Turcia şi a renunţat la revendicarea unui stat kurd în schimbul unui federalism recunoscând identitatea kurdă. La finele anului 2012, Ocalan a lansat din celula sa „procesul de la Imrali”, un ciclu de negocieri cu AKP, partidul aflat la putere în Turcia. Procesul a fost reproşat premierului Erdogan în cadrul aparatului statului turc, infiltrat de curente mai radicale. În acest context complex cei trei militanţi kurzi au fost asasinaţi cu brutalitate la Paris, la 9 ianuarie 2013.

Cele mai citite

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou, eliberat de...

Nicolae Ciucă, la 20 de ani de la aderarea României la NATO: „Aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră”

Preşedintele Senatului, liderul PNL Nicolae Ciucă, a evidenţiat, vineri, într-un mesaj transmis cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la admiterea României în...

Antrenor dat afară pentru că a avut o relație cu o jucătoare. Anunțul clubului englez Leicester City

Formația engleză de fotbal feminin Leicester City și-a concediat antrenorul, pe Willie Kirk, după ce acesta a fost acuzat că a încălcat codul de...
Ultima oră
Pe aceeași temă