După recenta apropiere de Rusia, regimul Erdogan și-a schimbat tonul și faţă de președintele sirian Bashar al-Assad, iar acum se bucură de sprijinul americanilor în operaţiunile militare anti-ISIS, dar și anti-kurzi.
În cadrul unei conferinţe de presă, la 20 august, premierul turc Binali Yildirim a recurs la un veritabil număr de echilibristică. Pronunţându-se asupra situaţiei din Siria, el a declarat că președintele sirian este de luat în calcul în reglementarea conflictului – un viraj diplomatic fără precedent pentru o ţară care până acum considera că Bashar al-Assad nu poate rămâne la putere.
Câteva zile mai târziu, la 24 august, Turcia lansa o operaţiune fără precedent în Siria – atât contra jihadiștilor ISIS, cât și contra miliţiilor kurde din Unităţile de Protecţie a Poporului (YPG), braţul armat al Partidului de Uniune Naţională (PYD), și ale Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK, separatist), în război cu Ankara din 1984.
Potrivit unui oficial turc, operaţiunea vizează „securizarea frontierei turce“ și „ajutarea coaliţiei anti-ISIS“, dar și „crearea unei zone libere de terorism în nordul Siriei“. Teroriștii organizaţiei ISIS și miliţiile kurde sunt puse pe același plan de autorităţile turce și Ankara este decisă să împiedice joncţiunea celor trei regiuni kurde din Siria (Afrin la vest, Kobane și Djazira la est) pe care PYD vrea să le unească într-o regiune autonomă kurdă la porţile Turciei.
Beneficiind de susţinere americană (lovituri aeriene, arme, consilieri) pentru a lupta contra ISIS, kurzii sirieni au reușit deja să controleze o fâșie de 400 km la est, de-a lungul frontierei turce, din Irak până la Kobane. Pentru Turcia, este de neconceput ca cei 90 de kilometri rămași, de la Jarabulus la Afrin, să poată cădea în mâinile „verilor“ din PKK.
Vicepreședintele SUA avertizează kurzii
Un spin în relaţia turco-americană, problema susţinerii miliţiilor kurde de către Washington a dominat vizita vicepreședintelui american Joe Biden, sosit miercurea trecută în Ankara, la câteva ore după lansarea ofensivei asupra Jarabulus. Dornic să menajeze partenerul turc, partener indispensabil în cadrul NATO, Biden a lansat un avertisment miliţiilor kurde, somându-le să se retragă pe malul estic al Eufratului, în caz contrar „nu vor putea primi în nicio circumstanţă susţinere americană“.
Kurzii sirieni vor trebui să se retragă și din Manbij, oraș sirian situat la 30 km sud de Jarabalus, aflat la est de Eufrat. Când miliţiile kurde, asociate cu combatanţii arabi în sânul Forţelor Democratice Siriene (FDS) au lansat ofensiva asupra Manbij, americanii au promis turcilor că acestea se vor retrage pe malul estic al Eufratului după cucerirea orașului. Ceea ce a avut loc la 12 august, dar YPG nu s-au retras. În FDS a fost creat un „Consiliu militar al Jarabulus“, pentru pregătirea ofensivei asupra orașului. Şeful acestui organism, Abdulsattar Al-Kadiri, a fost asasinat la 23 august în nordul Siriei. De atunci, oficialii PYD arată cu degetul spre serviciile secrete turce, care neagă orice implicare.
Botezată „Scutul Eufratului“, operaţiunea are ca scop eliberarea fiefului ISIS în sud-vestul sirian, Jarabulus, aflat la vest de Eufrat, nu departe de frontiera turco-siriană. Rebelii sirieni, susţinuţi de coaliţia anti-ISIS condusă de SUA, au reușit să-și impună controlul asupra orașului. Vizibil, cucerirea acestui oraș strategic – ultimul punct de contact al „califatului“ cu lumea exterioară – a fost rapidă, majoritatea jihadiștilor dând bir cu fugiţii spre Al-Bab, alt bastion al ISIS din sud-vest, înaintea venirii combatanţilor.
Ankara a schimbat priorităţile
„Propunerea turcă de creare a unei zone de securitate va trebui reconsiderată de comuniatea internaţională“, a explicat vicepremierul Numan Kurtulmus într-un interviu televizat de NTV, precizând că este „natural“ ca președintele sirian, Bashar al-Assad, să aibă un loc la masa negocierilor în vederea unei tranziţii în Siria. Priorităţile Turciei s-au schimbat – multă vreme cerută de Ankara, plecarea tiranului de la Damasc a devenit secundară. Obiectivul nr. 1 a devenit împiedicarea cu orice preţ a emergenţei unei regiuni autonome kurde de-a lungul frontierei turce. Schimbarea de strategie a permis turcilor reîncălzirea relaţiilor cu Rusia și Iran, principalii susţinători ai regimului Assad. Fără avizul lor, Turcia nu ar fi riscat să pună un picior în Siria.
Mărturie a tranzacţiilor regionale care au loc în aceste momente, reprezentanţii ţărilor vecine, în special președintele Kurdistanului irakian, Massoud Barzani, și Hossein Jaberi Ansari, viceministru de Externe iranian, se vor afla la Ankara marţi. Potrivit presei turce, responsabilii serviciilor secrete turce (MIT) se vor duce la Damasc pentru a informa regimul despre detaliile operaţiunii Jarabulus.
Momentul acestei operaţiuni comportă avantaje politice clare pentru președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, al cărui guvern este încă sub șocul puciului ratat din 15 iulie, care a determinat un val de represiune masivă a inamicilor reali și presupuși. Tentativa de lovitură de stat a fost comisă de un grup de ofiţeri militari, iar incursiunea în Siria i-a permis lui Erdogan să demonstreze că forţele armate sunt sub autoritatea sa și încă în măsură să reprezinte interesele Turciei.
Deși Ankara și Moscova au îngropat securea războiului, un senator rus declara ironic: „Dacă Turcia este în mod real aliatul nostru, nu are decât să deschidă baza aeriană de la Incirlik pentru avioanele ruse“.
