În timp ce Hillary Clinton s-a lansat în campania pentru prezidenţialele din SUA, Trezoreria se ocupă de Fundaţia Clinton şi legăturile cu Uranium One. Iar New York Times relevă modul în care agenţia atomică rusă Rosatom a preluat o firmă canadiană cu mine de uraniu din Asia Centrală până în Vestul american, o afacere care nu implică doar preşedintele rus, ci şi fostul preşedinte american Bill Clinton şi soţia acestuia.
Drumul spre o achiziţie rusă a zăcămintelor americane de uraniu a început în 2005, în Kazahstan, unde milionarul canadian Frank Giustra a orchestrat prima sa mare afacere în domeniul uraniului, cu Bill Clinton alături, arată New York Times. Acordul din 2013 dintre firma canadiană şi Rosatom a făcut din compania rusă unul din cei mai importanţi producători din lume şi Putin s-a apropiat de obiectivul său de a controla o mare parte a lanţului de aprovizionare mondială cu uraniu. Dar, în afara minelor din Kazahstan, acordul a oferit ruşilor controlul unei cincimi din toată capacitatea producţiei de uraniu din SUA.
După ce uraniul a fost considerat un atu strategic cu implicaţii în securitatea naţională, acordul urma să fie aprobat de un comitet compus din reprezentanţii unui număr de organisme guvernamentale. Printre organismele care au semnat se afla şi Departamentul de Stat, condus la acea vreme de soţia lui Bill Clinton, Hillary Rodham Clinton. Progresiv, ruşii au preluat controlul companiei Uranium One prin trei tranzacţii distincte între 2009 şi 2013, arată documente ale companiei canadiene şi un flux de bani a luat drumul spre Fundaţia Clinton.
Preşedintele Uranium One şi-a folosit fundaţia familială pentru donaţii ce totalizau multe sute de mii de dolari, dar aceste contribuţii nu au fost făcute publice de familia Clinton, în pofida acordului lui Hillary Clinton cu Casa Albă. Înainte ca ea să îşi asume postul de secretar de Stat, Casa Albă i-a cerut să semneze un protocol prin care să-şi limiteze influenţa asupra activităţilor fundației soţului ei. Pentru a evita percepţia unor conflicte de interese, dincolo de interdicţia donaţiilor guvernelor externe, fundaţia a fost obligată să divulge public toţi contributorii.
Fluxul banilor
În mijlocul acestui aflux de bani legat de Uranium One, Bill Clinton a fost invitat să ţină un discurs la Moscova în iunie 2010, în luna în care Rosatom a semnat acordul pentru o participare majoritară în această companie. Clinton a fost plătit cu 500.000 de dolari de către Renaissance Capital, o bancă rusă de investiţii având legături cu Kremlinul. La acea vreme, Rosatom şi Guvernul SUA au făcut promisiuni menite să atenueze îngrijorările privind cedarea controlului activelor respectivei societăţi către ruşi. Dosarele arată că promisiunile au fost încălcate de mai multe ori, arată NYT.
Legat de Uranium One, ziarul a studiat zeci de documente publice şi depozitele de valori imobiliare din Canada, Rusia şi SUA şi unele legături între Uranium One şi Fundaţia Clinton au fost descoperite de Peter Schwizer, fost cercetător la Hoover Institute şi autorul unei cărţi ce va apărea, „Trezoreria Clinton“. Nu se ştie dacă donaţiile au jucat vreun rol în aprobarea acordului asupra uraniului, dar episodul relevă sfidările etice prezentate de Fundaţia Clinton, condusă de un fost preşedinte care s-a bazat pe astfel de donaţii, în special din străinătate, pentru a acumula active în valoare de 250 milioane dolari, în timp ce soţia sa, ca secretar de Stat, dirija politica externă americană şi consilia preşedintele asupra deciziilor.
Într-un comunicat, Brian Fallon, unul din purtătorii de cuvânt pentru campania prezidenţială a dnei Clinton a declarat că „niciodată nu s-a produs nici o dovadă care să susţină teoria că Hillary Clinton, câtă vreme a fost secretar de Stat, ar fi susţinut interesele donatorilor Fundaţiei Clinton“.
El a subliniat că mai multe organisme ale SUA, ca şi Guvernul canadian, au semnat asupra afacerii şi că, în general, aceste probleme au fost tratate la un nivel mai înalt. „Este fără fundament sugestia că Departamentul de Stat sau secretarul de stat Clinton ar fi avut o influenţă asupra examinării guvernului american a vânzării Uranium One“.
Interdicţii ignorate
În campaniile politice americane sunt interzise acceptările donaţiilor străine, dar străinii pot face donaţii fundaţiilor din SUA. După ce Hillary Clinton şi-a anunţat candidatura la prezidenţiale, Fundaţia Clinton a anunţat schimbări destinate să atenueze preocupările mai vechi asupra potenţialelor conflicte de interese ale acestor donaţii, dar evident, oferta Uranium One reflectă limitele acestor interdicţii. Fundaţia continuă să accepte contribuţii din partea particularilor şi a întreprinderilor ale căror interese, asemenea filialelor externe ale Uranium One, se suprapun cu cele ale guvernelor străine, din care unele pot fi în dezacord cu cele ale SUA.
De la „resetare“ la „război rece“
Când acordul privind Uranium One a fost aprobat, contextul geopolitic era diferit de cel de astăzi. Atunci, Administraţia Obama căuta „resetarea“ relaţiilor tensionate cu Rusia. Afacerea era de importanţă strategică pentru Putin şi după ce americanii au aprobat vânzarea, directorul general al Rosatom, Serghei Kirienko, îi declara şefului de la Kremlin: „Cine şi-ar fi putut imagina că vom deţine 20% din rezervele americane“.
În prezent, după anexarea Crimeii şi agresiunea Rusiei în Ucraina, relaţia Moscova-Washington a ajuns la nivelul unui război rece şi experţii americani evaluează acordul atât de benefic pentru Putin. Michel McFaul, fost ambasador în Rusia, referindu-se la contractul cu Uranium One, a declarat că „americanii nu doresc un monopol al Rusiei şi nici să depindă de Putin în acest climat“.
