În plină criză între Rusia şi puterile occidentale, care îi reproşează ingerinţa în criza din Ucraina, preşedintele rus, Vladimir Putin, efectuează o vizită la Shanghai, la 20 mai, la invitaţia omologului său chinez, Xi Jinping, unde speră să găsească interlocutori mai înţelegători, într-o Chină din ce în ce mai întreprinzătoare în conflictele sale teritoriale. O vizită ce marchează replierea liderului de la Kremlin spre Est, pe fondul climatului economic din Rusia, devenit din ce în ce mai pesimist pe măsura amplificării sancţiunilor occidentale.
Beijingul şi Moscova par la unison în numeroase subiecte, în special cel al conflictului sirian, şi votează ca o singură voce în Consiliul de Securitate, dar autorităţile chineze au dat dovadă, până acum, de o mare prudenţă în ce priveşte Ucraina. Beijingul a rămas tăcut pe tema anexării Crimeii după referendumul de autodeterminare, temându-se ca această consultare să nu dea un nou elan separatiştilor tibetani sau celor din Xinjiang. Şi, potrivit lui Zhang Deguang, preşedinte onorific al Fundaţiei chineze pentru cercetări internaţionale, care depinde de Ministerul de Externe, Beijingul nu are intenţia să lase dosarul ucrainean să domine vizita preşedintelui rus aşteptat marţi la Shanghai. Numai că Putin nu a renunţat să obţină susţinerea lui Xi asupra acestui dosar.
În cadrul vizitei, vor fi semnate o serie de documente în sferele economiei, comerţului, energiei şi umanitar, precizează un comunicat de presă al Kremlinului, iar condiţiile şi perspectivele parteneriatului ruso-chinez pe scena internaţională vor fi reexaminate: „Sperăm ca vizita să marcheze o nouă etapă a parteneriatului nostru global şi a cooperării strategice”. În afara problemelor comerciale, cei doi şefi de stat vor aborda şi domeniul armamentului. Moscova ar putea acorda Beijingului un statut preferenţial, care ar ridica restricţiile aplicate tuturor celorlalţi clienţi străini. Majoritatea ţărilor occidentale au suspendat cooperarea lor militară cu Rusia. Între altele, vizita lui Putin ar putea duce la semnarea unui megacontract de export al gazului rusesc în China pe o perioadă de 30 ani. Discuţiile, începute în urmă cu un deceniu, trenează pe problema tarifelor.
Confruntată cu sancţiunile ţărilor occidentale, Rusia nu a scumpit încă preţul gazului pentru Europa, dar caută parteneri în Est. Gazprom, gigantul gazier rus, are nevoie de acest contract pentru a se impune ca actor major pe piaţa asiatică şi ar putea reveni asupra ofertei, potrivit unor surse industriale. În ultimele săptămâni, Rusia a intensificat negocierile cu China pe tema acestui contract gazier care se pare că va fi semnat în timpul acestei vizite a lui Putin la Shanghai, permiţând Gazprom să acceadă pe imensa piaţă chineză.
Moscova şi-a multiplicat contactele diplomatice şi negocierile comerciale cu China, în timp ce criza ucraineană cristalizează tensiunile dintre Rusia şi Occident. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, s-a deplasat la jumătatea lunii aprilie la Beijing pentru pregătirea vizitei lui Putin, dar şi pentru evocarea crizei din Ucraina, lăudând „poziţia echilibrată şi obiectivă” a Chinei.
Ucraina reprezintă un risc în plus pentru economia rusă şi sancţiunile occidentale au adăugat mai multă incertitudine, rubla s-a prăbuşit, inflaţia a crescut, investiţiile s-au blocat. Fuga capitalurilor în primul trimestru – circa 90 miliarde euro – reflectă ea singură îngrijorarea crescândă. Ca urmare, manifestarea apropierii de China este esenţială pentru Kremlin. Mai ales că în afacerea ucraineană susţinerea poziţiilor ruse de către Beijing a fost „călduţă”. Nici în Consiliul de Securitate, nici în Adunarea Generală a ONU, China nu a susţinut Rusia pe tema Ucrainei. S-a abţinut prudent. Dar, liderul de la Kremlin şi-a continuat netulburat strategia planificată cu grijă.
După ce a mulţumit Beijingului pentru poziţia „obiectivă” în criza ucraineană, preşedintele rus a deschis porţile investiţiilor chineze în Crimeea, peninsula ucraineană anexată recent de Rusia în urma unor manevre teleghidate de Moscova. Potrivit Kommersant, „întreprinderi chineze se vor angaja în construirea unui coridor de transport peste Strâmtoarea Kertch, între Crimeea şi teritoriul rus Krasnodar”. Discuţiile privind acest proiect sunt în curs cu două firme chineze – China Railway Construction Corporation (întreprindere de stat de construcţii) şi China International Fund Ltd. (fond de investiţii privat). Prin acest gest economic, China a recunoscut de facto că peninsula face parte din Rusia, arată Vladimir Zaharov, directorul Institutului de studii pentru Marea Neagră şi Caspica.
Cine râde la urmă?
Dacă în martie sancţiunile occidentale nu inspirau decât glume la Kremlin, acum situaţia este total diferită. Măsurile Washingtonului şi Bruxellesului contra unor eminenţi membri ai anturajului lui Putin, a firmelor şi băncilor deţinute de oligarhi au redus la tăcere vocile ironice. Asemenea altor liberali apropiaţi de Kremlin, Alexandre Şokin, aflat în fruntea principalei asociaţii patronale, declara referitor la sancţiuni că „pentru economie totul este periculos”. „Robinetul creditelor se va închide, unele proiecte vor fi stopate şi asta a şi început”, declara în martie. De atunci, s-a refugiat în tăcere. În culise, avertismentele liberalilor nu au contat în faţa propagandei-buldozer a Kremlinului contra „puciştilor fascişti” de la Kiev şi susţinătorilor lor occidentali.
Dar, indicatorii economici au virat în roşu şi întârzierea investiţiilor era deja marele punct slab al economiei ruse. Or, criza din Ucraina nu a făcut decât să agraveze problema, deteriorând mai mult climatul de afaceri. Am ajuns să fim ca un confesional, ironizează un diplomat al UE la Moscova, care vede defilarea oamenilor de afaceri în birourile ambasadei sale. Oameni de afaceri occidentali, îngrijoraţi de propriile afaceri, şi patroni ruşi care caută să ştie dacă numele lor se află pe lista „neagră”.
Teoria dominoului
Apropierea ruso-chineză serveşte celor două ţări angajate într-o confruntare cu Occidentul pe cele două fronturi fierbinţi ale momentului. Abia îşi încheiase preşedintele american, Barack Obama, turneul în Asia, că Ministerul chinez al Apărării a anunţat manevre navale comune cu Rusia la jumătatea lunii mai în Marea Chinei. Cele două ţări doreau oficial „să crească capacitatea lor de cooperare pentru a reacţiona la pericolele venind de pe mare” şi de altfel nu este pentru prima oară când Moscova şi Beijingul participă la astfel de manevre comune. Ele au început în 2005, în cadrul „Grupului de la Shanghai”, organizaţie creată în anii 1990 pentru gruparea statelor din Asia şi Asia Centrală. Dar manevrele din acest an au o semnificaţie deosebită din două motive – de o parte, criza din Ucraina opune Rusia şi Occidentul, de altă parte, tensiunea crescândă din Marea Chinei dintre Beijing şi ţările vecine care îşi dispută suveranitatea asupra unor insule, adesea nelocuite, dar cu bogate rezerve de hidrocarburi în apele lor teritoriale.
Rusia şi China au un interes major să facă o demonstraţie de forţă. Prima va demonstra că nu este izolată, contrar a ceea ce ar putea lăsa să se creadă sancţiunile impuse de occidentali după anexarea Crimeii şi pentru tulburările din estul Ucrainei. Moscova are nevoie de această afişare. Uniunea Eurasiană, pe care Putin încearcă să o impună pentru a se opune Uniunii Europene, nu are succes. Reuniunea avută la Minsk, în Belarus, nu a adus la masă, în afara ţării gazdă decât Rusia şi Kazakhstan. Preşedintele Putin nu este foarte sensibil la creanţele democratice ale aliaţilor săi, dar este cert că ar dori să vadă alături de el regimuri mai recomandabile decât dictatura lui Lukaşenko sau despotismul familial al lui Nursultan Nazarbaiev. Armenia se va alătura Uniunii vamale a lui Putin, dar o face prin constrângere, fiind total dependentă de Rusia în conflictul cu Azerbaidjanul asupra Nagorno Karabakh.
Strategii şi interese
Manifestarea apropierii sale cu China este deci esenţială pentru Kremlin, având în vedere că Beijingul nu a susţinut poziţiile ruse privind Crimeea decât „cu jumătate de voce”. Liderii comunişti chinezi nu au nici o simpatie pentru revoltele populare contra autocraţilor şi nu apreciază nici modificările frontierelor prin forţă şi secesiunea regiunilor pe baze etnice. Nu doresc ca astfel de principii de autodeterminare să fie invocate pentru Taiwan, Tibet şi Xinjiang, care fac parte din „interesele lor fundamentale”.
Fiind marcată divergenţa cu maniera în care a acţionat Rusia în „vecinătatea apropiată”, China este interesată să demonstreze că are susţinere în înfruntarea care se anunţă în Pacific cu SUA şi aliaţii lor. Beijingul a protestat, în mare parte de formă, contra turneului lui Obama în Japonia, Coreea de Sud, Malaysia şi Filipine, considerând că „pivotarea” strategiei americane spre Asia, reafirmată de preşedintele Obama, constituie de fapt o politică de „îndiguire” dirijată contra Chinei.
Manevre ostentative
Manevrele comune cu Rusia în Marea Chinei de Est reprezintă un mod al Chinei de a demonstra că este o putere maritimă în devenire, ceva ce nu a mai fost niciodată în istoria sa. În bugetul ei militar, care a cunoscut de la an la an o creştere la două cifre, marina este o prioritate. China s-a dotat cu primul său port-avion, cumpărând de la Ucraina o navă veche pe care a modernizat-o. Şi se pregăteşte să cumpere acum pe a doua. Desigur că nu este în măsură să rivalizeze cu flota americană, dar vrea să fie în stare – pe termen mediu – să îşi susţină drepturile în Pacific.
Pentru că avansează revendicări asupra teritoriilor în dispută cu vecinii, fie că este vorba de Japonia, de Coreea de Sud, Filipine sau Vietnam. Incidentele sunt frecvente, cel mai recent fiind instalarea unei imense platforme de foraj la mare adâncime în Arhipelagul Paracelsus, revendicat de Vietnam, o flotilă de nave de război şi civile chineze tamponând navele Gărzii de coastă vietnameze şi întreţinând tensiunea în zonă. Aceste ţări, din care unele au fost inamici ai SUA într-un trecut nu foarte îndepărtat, caută acum protecţia americană, dar au grijă să menţină relaţii economice şi comerciale cu China, care, alături de Japonia, este marea putere a regiunii. Efectuând turneul în Asia, preşedintele Obama a dorit să arate că tensiunea din Europa nu îl deturnează de la prioritatea dată Asiei. Iar Rusia şi China vor să lase să se creadă că se pregătesc să facă faţă acestei sfidări împreună.
