Alina – Nicoleta GHICA.
Nǎscutǎ la 04 iulie 1975. (36 de ani în 2011)
A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea Bucureşti în anul 1998.
La 01 decembrie 1998 [repede, nu ?] a fost numitǎ judecător stagiar la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti [nu erau locuri la Judecǎtoria Pocreaca !] prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2155/C/1998 (Valeriu STOICA).
Cu ...
Alina – Nicoleta GHICA.
Nǎscutǎ la 04 iulie 1975. (36 de ani în 2011)
A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea Bucureşti în anul 1998.
La 01 decembrie 1998 [repede, nu ?] a fost numitǎ judecător stagiar la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti [nu erau locuri la Judecǎtoria Pocreaca !] prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2155/C/1998 (Valeriu STOICA).
Cu toate acestea, a susţinut examenul de capacitate ca procuror [multilateral pregǎtitǎ !], în sesiunea noiembrie – decembrie 2000, fiind numită procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 prin Decretul nr. 308 / 08.05.2001.
După numai 1 an, 7 luni şi 23 zile, la 01 ianuarie 2003, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Tǎnase JOIŢA) a fost numită procuror cu delegaţie pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. [Einstein nu citea la vârsta asta !]
Deci sare peste nivelul de procuror de tribunal.
Cu 9 zile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 304 / 2004, deja publicatǎ în Monitorul Oficial al României nr. 576 din 29 iunie 2004, care a intrat în vigoare dupǎ 90 de zile de la publicare, la 24 septembrie 2004, a promovat „examenul” de procuror de curte de apel; ulterior, promovarea a fost validatǎ prin Hotǎrârea Plenului C.S.M. nr. 69 din 02 martie 2005 (preşedinte C.S.M. Dan LUPAŞCU).
(Cum STRUCTURILE aveau nevoie de judecători), prin Decretul nr. 1.195 din 27 octombrie 2006 a fost eliberatǎ din funcţia de procuror, fiind numitǎ în cea de judecǎtor la Tribunalul Bucureşti, la propunerea Plenului C.S.M., prin Hotărârea nr. 638 din 5 octombrie 2006 (vicepreşedinte C.S.M. Cristian DELIIORGA).
La 01 octombrie 2007, prin Hotǎrârea nr. 394 din 13 septembrie 2007 a Secţiei pentru Judecǎtori a C.S.M. (preşedinte Anton PANDREA), a fost numită judecǎtor la Curtea de Apel Bucureşti.
Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii, cu adresa nr. 490/BIPRM/17.10.2007
Prin Hotǎrârea nr. 511 din 06 mai 2010 a Secţiei pentru judecǎtori a C.S.M. (preşedinte Lidia BĂRBULESCU) a fost delegatǎ în funcţia de preşedinte a Secţiei contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti pentru o perioadǎ de cel mult 6 luni, adicǎ pânǎ la 06 noiembrie 2010. Cu Hotǎrârea nr. 1.105 din 04 noiembrie 2010 a Secţiei pentru judecǎtori a C.S.M. (preşedinte Florica BEJINARU) delegaţia a fost prelungitǎ cu încǎ 6 luni, pânǎ la 05 mai 2011.
Cum site-ul C.S.M. nu are un motor eficient de cǎutare şi nici nu permite accesul unor motoare de cǎutare puternice – precum Google şi altele – , cu mare dificultate am aflat cǎ, prin Hotǎrârea nr. 210 din 31 martie 2011 a Secţiei pentru judecǎtori a C.S.M. (preşedinte Nicolae – Horaţius DUMBRAVĂ), la propunerea preşedintelui C.A.B. Dan LUPAŞCU (singura obligatorie prin art. 48 al Legii nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificǎrile şi completǎrile ulterioare), cu susţinerea Colegiului de Conducere al C.A.B. (propagandǎ ieftinǎ) şi cu acceptul judecǎtorilor secţiei (propagandǎ şi mai ieftinǎ), Alina – Nicoleta GHICA a fost numitǎ, pentru o perioadǎ de 3 ani, preşedinte al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a C.A.B..
2. Chiar şi o persoanǎ nefamiliarizatǎ cu domeniul poate remarca faptul cǎ „geniul Justiţiei” nu este atât de genial, cât de propulsat de cineva, de sus. Desigur, pentru un anume scop.Sunt prea multe semne de întrebare, promovǎri la limita sau prin forţarea legii, ş.a.m.d.
3. Surse concordante susţin cǎ promotorul ar fi eminenţa neagrǎ a STRUCTURILOR, care activeazǎ în Justiţie, cel supranumit „don Lupasco” (Dan LUPAŞCU, fost preşedinte al C.S.M., revenit pe postul de preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti). Acesta a împinso acum în Consiliul Superior al Magistraturii , în locul „pierdut” de el.