Istoricul Ioan-Aurel Pop este unul dintre intelectualii de marcă ai Clujului. El a devenit cunoscut prin lucrări de mare valoare şi prin intermediul unor poziţii curajoase, care i-au adus o mare vizibilitate, fără să îl scutească de critici. Însă valoarea sa a fost recunoscută şi prin faptul că a devenit membru al Academiei Române. În acea vreme, el era cel mai tânăr membru al Academiei. Acum, Ioan-Aurel Pop doreşte să devină rector al Universităţii Babeş-Bolyai. Este vorba de cea mai veche universitate din România, cu rădăcini în Evul Mediu, şi, totodată, cea mai mare universitate din ţară. Iată care sunt motivele pentru care i-am solicitat un interviu, care are ca temă viziunea pe care el doreşte să o impună în conducerea universităţii clujene.

Reporter: Universitatea Babeş-Bolyai se află la un moment de răscruce. Criza economică şi com­pe­tiţia tot mai acerbă impun un nou model de management. Care credeţi că ar trebui să fie liniile directoare ale acestuia?

Ioan-Aurel Pop: Modelul de management universitar este adaptat mereu exigenţelor lumii contemporane, dar nu este niciodată integral nou, fiindcă universitatea - ca „invenţie" a Evului Mediu - este una dintre instituţiile perene, care dau marca unei civilizaţii. De circa nouă secole, universităţile europene sunt un model de succes, care asigură perpetuarea cunoaşterii şi inovarea în cunoaştere. Din această perspectivă, şi UBB are o strategie, cu linii directoare precise, care rămân constante: instrucţie şi educaţie de cel mai înalt nivel, cercetare avansată, multilingvism şi raporturi intercultuale, democraţie şi comunitate, viaţă intelectuală profundă şi autentică etc.

Toate acestea par foarte simple, dar sunt complicate în esenţa lor. Deasupra tuturor modelelor trebuie plasat omul - în fond istoria de succes a lumii este o succesiune de umanisme - într-o democraţie a spiritului şi o comunitate a egalilor, cum trebuie să fie Universitatea. 

Reporter: Este viabilă actuala structură organizatorică a universităţii, cu linii de studiu în limbile română, maghiară şi germană, dar şi cu multe facultăţi şi extensii teritoriale? Ce ajustări aţi face?

Ioan-Aurel Pop: Actuala structură organizatorică a universităţii este complexă, într-adevăr, dar şi relativ recentă, în acelaşi timp. Să nu uităm că ne aflăm în faţa celei mai mari universităţi din România, a celei mai vechi (cu rădăcini la 1579-1581) şi, din multe perspective, a celei mai performante. Universitatea noastră a experimentat de-a lungul secolelor mai multe limbi de studiu, dar, în principal, trei: latina în secolele XVI-XVIII (cu întreruperi în funcţionare), maghiara (din secolul al XIX-lea până la 1918), româna (secolul al XX-lea). A experimentat, de asemenea, silită de împrejurări, separaţia şi unitatea (ambele forţate de factorul politic), bejenia (forţată de factorul militar-administrativ,de schimbarea frontierelor) şi a ajuns la concluzia că soluţia trilingvă şi multiculturală este cea viabilă şi profitabilă pentru toţi. Universităţi româneşti, maghiare şi germane sunt multe pe lumea asta, dar una cu trei linii de studiu, în care să fie respectată individualitatea lingvistică şi confesională a celor trei popoare şi culturi şi în care să existe, totuşi, comunicare între ele, numai la UBB se poate! Acesta este un principiu fără de care UBB nu ar mai fi ea însăşi, de aceea trebuie păstrat cu orice preţ şi perfecţionat. În privinţa facultăţilor, departamentelor sau extensiilor teritoriale se pot face mereu "ajustări", dar ele trebuie gândite cu grijă. Multe dintre acestea sunt de creaţie recentă şi nici nu am apucat bine să vedem mecanismele funcţionării lor. După 1990, în urma unei perioade de stagnare impusă, am tot recurs la experimente, la transformări, fără să aşteptăm urmările acestor înnoiri, să avem un feed-back, spre a putea schimba ceea ce trebuie în cunoştinţă de cauză. Fireşte, ne putem gândi la anumite repetiţii şi suprapuneri, la cursuri care se repetă de la o facultate la alta, la departamente cu acelaşi profil, unele foarte mici, altele prea mari etc. Toate se pot îndrepta prin măsuri luate de comun acord, în spiritul colegialităţii.

Performanţă lângă performanţă

Reporter: În Transilvania, a început un amplu proces de unificare universitară, prin intermediul unor fuziuni. De exemplu, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca se află într-un stadiu avansat de integrare cu Universitatea de Nord din Baia Mare, cu Universitatea Petru Maior din Târgu-Mureş, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia şi altele. Vreau să vă întreb care ar fi partenerii potriviţi pentru Universitatea Babeş-Bolyai?

Ioan-Aurel Pop: Din anumite puncte de vedere, UBB, deşi doreşte oricând să aibă parteneri, nu are nevoie stringentă de fuziuni, la cei peste 45 000 de studenţi (la nivel licenţă, masterat, doctorat), cadre didactice, cercetători, personal administrativ etc. şi la statutul său (recunoscut recent) de universitate de primă categorie (între cele 12 de vârf din România). Parteneri potriviţi aşteptăm oricând, dar nu dintre aceia care doresc să se "lipească" de performanţă ca să ajungă la performanţă, ci din cei capabili de performanţă prin sine, imposibil de obţinut individual din varii motive (atomizarea excesivă din învăţământul superior românesc, lipsa dotărilor, lipsa resurselor suficiente pentru obţinerea de granturi etc.). Din câte ştiu, discuţiile despre care vorbiţi, dintre UTCN şi celelalte universităţi (din Baia Mare, Târgu-Mureş şi Alba Iulia), nu s-au finalizat sau nu au condus la acorduri valide. Nu putem ridica, pe uşa din dos, toate universităţile la nivelul de "cercetare avansată şi educaţie", fiindcă vom ajunge astfel tot de unde am plecat, eludând orice ierarhizare menită să sublinieze ierarhia şi competiţia.