10 ani în „Oraşul de carton" de la Valea Seacă

Sandu Gheorghiu este etalonul a ceea ce numim „om simplu". Are 51 de ani şi lucrează la Condmag SA Braşov, ca maşinist utilaje, pe buldozer, excavator, lansator şi orice astfel de utilaje pentru construcţii. Din septembrie 1975, până în vara lui 1985, Sandu a muncit la „Canal", pe utilaje grele, pe „buldotanc", autogreder şi pe orice era nevoie. Nu-i pare rău de acei ani, dar în 1985, când toată Brigada Medgidia a fost mutată la dublarea căii ferate Petroşani - Simeria, s-a bucurat că a scăpat de acolo. „Pentru că eram tânăr, aveam douăzeci şi ceva de ani, am rezistat, cu toate că eram căsătorit. Se lucra într-un ritm infernal. Lucram câte 12 ore pe zi, o săptămână lucram în tura de zi, o săptămână lucram de noapte. Ăsta a fost programul de lucru timp de 10 ani". În cei zece ani a locuit cu soţia şi copiii într-una din barăcile din „Oraşul de Carton", cum era denumită colonia de la Valea Seacă.

Încă din copilăria petrecută pe malul Siretului, la Şendreni, Sandu a luptat cu apele. A prins inundaţiile din 1969-1970, când apele Siretului le-au luat prima casă şi atunci i s-a întipărit în minte ceea ce înseamnă furia apelor: „Inundaţiile din 1969 ne-au dărâmat prima casă. Am făcut a doua casă, în 70 ne-am mutat în ea, în două camere, dar a fost şi aceasta lovită de ape. Casa noastră a fost lovită de ape de vreo cinci - şase ori. E şubrezită, se duce, cred că o să cadă şi asta". Îşi mai aminteşte cum i-a ajutat pe ai săi „cărând" mobila pe ape, pe „camera" de tractor cu care mergea la scăldat. „Aveam 13 anişori şi căram mobila prin apă cu două «camere», una de tractor şi una de remorcă. Căram mobila până la şoseaua Galaţi - Tecuci, pentru că atunci a ajuns apa până la şosea", spune Sandu Gheorghiu.