Cetatea este compusă din patru zone. Locuirea civilă este amplasată între poarta de acces şi cea de vest, de unde începe incinta militară. Apoi, înconjurată de un zid de 730 de metri lungime, incinta sacră este cea mai spectaculoasă. Iar puţin mai spre nord se află  zona atelierelor unde lucrau tâmplarii, fierărarii sau bijutierii. Dintre aceste patru zone, vizitabile şi conservate parţial sunt doar incinta militară şi incinta sacră. Restul sunt fie ascunse sub vegetaţie, fie sub tone de pământ aşezate de arheologi peste obiectivele apărute în urma cercetării şi care nu au putut fi conservate. Dacă în timpul perioadei regelui Burebista dacii foloseau blocuri de calcar din Măgura Călanului, Decebal a utilizat preponderent andezitul, o piatră mult mai dură decât calcarul. Din păcate, nimeni nu poate spune cu exactitate semnificaţia acestor construcţii misterioase din sânul perlei cetăţilor dacice. Unii susţin că aceste construcţii erau destinate evenimentelor culturale. Alţii cred că erau folosite în ştiinţele exacte, astrologie, astronomie, matematici. 

Cucerirea Sarmizegetusei

Arheologii nu au descoperit, până acum nici o urmă a vreunei confruntări armate nimicitoare, cum se presupune. Generalul Hadrian, spune în memoriile sale, că în momentul în care romanii au pătruns în Sarmizegetusa pe o parte şi alta a drumului au găsit sute de bărbaţi prăbuşiţi, cu gâturile tăiate sau răpuşi de otravă. În schimb, există urme ale depozitelor de grâne, carbonizate. Se poate presupune că, în faţa iminentei cuceriri, dacii şi-au distrus propriile secrete, după care au plecat, de bunăvoie, la Zamolxe.