Scandalul de la biserica Sf. Mina din Constanţa a făcut o victimă. Părintele Remus Dumbravă, căruia i s-a făcut rău, săptămâna trecută, în timpul unei slujbe susţinute în faţa bisericii închise, a murit. Decesul a survenit în spital, unde preotul fusese internat imediat după atacul cerebral suferit miercuri. Atunci, în timpul slujbei de Sfântul Maslu, i s-a făcut rău. Unul dintre colegii săi a încercat să-l resusciteze până la sosirea ambulanţei. Medicii l-au transportat apoi de urgenţă la Spitalul Judeţean Constanţa, unde a rămas internat. Starea lui s-a înrăutăţit însă, iar vineri a fost declarat de medici în moarte cerebrală.”Suntem alături de familie în această grea încercare. Îl vom pomeni veşnic în rugăciunile noastre. Dumnezeu să-l ierte”, au transmis reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului.
Preotul Remus Dumbracă avea 61 de ani. Era slujitor la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa ca preot misionar. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Ovidius“ din Constanţa. Era căsătorit şi avea doi copii. „La Catedrala Arhiepiscopală şi la Capela Spitalului Judeţean se vor oficia zilnic slujbe de pomenire a părintelui, până la înmormântarea sa“, au anunţat reprezentanţii Arhiepiescopiei Tomisului. În acest timp, membrii Asociaţiei Sf. Mina continuă acţiunile de susţinere a preotului paroh Nicolae Picu, caterisit de Arhiepiscopia Tomisului. Aceştia au asistat ieri după-amiază la Sfânta Liturghie de duminică, oficiată pe pajiştea din faţa lăcaşului de cult.
S-au opus transplantului de organe
Arhiepiscopia Tomisului a anunţat, imediat după ce preotul a fost declarat în moarte cerebrală, că familia sa „se opune categoric“ transplantului de organe. Oficial însă, arhiepiscopia susţine punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, care „binecuvântează orice practică medicală în vederea reducerii suferinţei din lume, prin urmare şi transplantul efectuat cu respect faţă de primitor şi de donator, viu sau mort“. BOR vorbeşte şi despre cazul morţii cerebrale, când, în limbaj bisericesc, trupul este părăsit de suflet, şi cere ”respectarea exactă a criteriilor de diagnosticare a morţii cerebrale şi respectiv, legale”.
