Nu doar republicanii bogaţi îl acuză acum pe Obama de trădarea idealurilor americane, ei mergând chiar prea departe în criticile lor şi considerând abordarea administraţiei actuale drept un atac al forţelor întunericului la libertatea Americii. Îndepărtarea de politicile bazate pe Calea Americană, provoacă însă iritare tot mai mare şi printre observatorii bine intenţionaţi, care se întreabă de ce ar trebui să-i pese guvernului de starea economică şi sănătatea individului. Întrebarea crucială care se pune este aceea dacă nu cumva economia SUA este afectată mai degrabă de o serioasă problemă structurală. Pare plauzibil ca economia americană să fi pierdut încrederea în principiile americane, în forţele autovindecătoare ale sectorului privat iar încrederea în autoreglare nu mai există.

Strategia opusă, care caută să trateze pacientul american cu mai multă guvernare, este riscantă, nefiind potrivită cu imaginea de sine a Americii. În Europa, statul este rezultatul a secole de lupte, în societăţi relativ omogene, el jucând totdeauna un rol major în societăţile europene, motiv pentru care majoritatea populaţiei susţine politici economice bazate pe intervenţie guvernamentală, mai ales în perioade dificile. Succesele actuale ale Germaniei în acest sens indică faptul că abordarea europeană este probabil corectă. Medicamentele prescrise de guvern merg bine în Europa.

Ceea ce este bun pentru Europa şi Germania nu funcţionează însă automat şi în SUA, coloniştii Lumii Noi respingând tot ceea ce semăna cu autoritatea statului, în condiţiile în care au părăsit Europa pentru libertate. Statul era privit drept o cale de facilitare a acestui obiectiv, el netrebuind să se amestece în vieţile oamenilor. Prosperitatea economică era considerată responsabilitatea individului. Dacă această credinţă le este luată americanilor, se distrug legăturile care conectează societatea eterogenă americană, acest lucru putând duce la conflicte până acum latente între diferite pături ale societăţii.

De ajutor ar putea fi întoarcerea la Calea Americană, un model al cărui succes este ilustrat de istorie. Dacă în 1820 în Marea Britanie trăiau de două ori mai multe persoane decât în SUA iar performanţa economică a regatului era de trei ori mai mare şi standardul de viaţă cu un sfert mai ridicat, acum trăiesc în SUA de cinci ori mai multe persoane ca în Marea Britanie iar performanţa economică americană este de şapte ori mai mare decât a Marii Britanii iar nivelul de viaţă cu 50 la sută mai ridicat decât al britanicului mediu.

Ar fi de aceea mai inteligent să repari ascensorul care a ajutat la ridicarea SUA în loc de a transplanta un stil european de operare pe pământul american. Ori SUA urmează Calea Americană ori va trebuie să se adapteze căii 'europene', făcând să apară tensiuni economice şi sociale în acest proces. Dacă SUA reuşesc să se întoarcă la calea originară există speranţe, dacă nu, atunci epoca americană va fi ajuns cu adevărat la sfârşit.