Arlington, de la un gest de sfidare la simbol national

de Dana Hadareanu , 24 iulie 2006
Adjectivul "sacru" nu are grade de comparatie, dar americanii folosesc superlativul atunci cand este vorba despre Cimitirul Militar Arlington. Acesta este "cel mai sacru" loc din Statele Unite. Ceea ce avea sa devina unul dintre simbolurile patriotismului si mandriei nationale a inceput insa ca un gest de sfidare si o pedeapsa pentru un general rebel.

Dominand de pe o colina cele aproximativ 250.000 de morminte, un somptuos conac pare nelalocul lui. Dar atunci cand a inceput constructia, in 1802, nu exista nici cea mai mica banuiala ca locul ar putea deveni vreodata un cimitir.
George Washington Parke Custis, nepotul adoptat al primului presedinte american, George Washington, a dorit sa construiasca pe domeniul sau de 1.100 de acri din Arlington (Virginia) o resedinta de familie, din care o parte sa fie consacrata unui memorial al ilustrului sau bunic. El l-a angajat pentru proiect pe arhitecul englez George Hadfield, acelasi care a facut si planurile Capitoliului din Washington. Constructia in stil clasic grecesc a fost ridicata in 16 ani.
La 30 iunie 1831, Mary Anna, fiica lui George Washington Parke Custis, copil unic si unic mostenitor, s-a casatorit cu un prieten din copilarie si var indepartat, Robert E. Lee, fiul fostului guvernator al statului Virginia, Henry Lee.
Alegand cariera militara, absolvent al prestigioasei academii West Point, Robert E. Lee a lipsit mult timp de la Arlington House. In 1846, el a luptat in Razboiul din Mexic, iar in 1852 a fost numit superintendent al West Point. Dupa moartea socruluai sau, in 1857, Robert E. Lee s-a intors in Arlington, pentru a administra domeniul a carui proprietara devenise sotia sa, Mary Anna.
In 1861, cand Virginia a incheiat o alianta cu Confederatia si si-a declarat secesiunea fata de Uniune, Robert E. Lee a fost numit general maior al fortelor militare statale. Anticipand pierderea domeniului si temandu-se pentru siguranta sotiei sale, el ii scria, in mai 1861: "Razboiul este inevitabil si nu se poate spune cand va izbucni in jurul tau... Trebuie sa te muti si sa faci aranjamente ca sa mergi intr-un loc sigur... Portelanurile de la Mount Vernon (resedinta lui George Washington, strabunicul lui Mary Anna - n.r.) si tablourile trebuie sa fie puse in siguranta. Dumnezeu sa te aiba in paza si sa aiba mila de toti oamenii nostri!"
Intr-adevar, nu a trecut mult timp dupa secesiunea Virginiei pana cand trupele Uniunii au traversat Potomacul si si-au instalat pozitii pe domeniul Custis-Lee, ridicand inclusiv doua forturi (dintre care unul avea sa devina Fort Mayer, baza de la care a pornit primul zbor al unui avion militar si din care s-a inregistrat prima victima de razboi a fortelor aeriene americane).
Intr-o alta scrisoare, generalul Lee isi arata regretul pentru pierderea domeniului de la Arlington: "Este mai bine sa ne impacam cu ideea unei pierderi definitive. Dar nimeni nu ne poate lua amintirea acestui loc si amintirea celor care l-au facut sacru pentru noi. Acestea vor ramane cu noi cat vom trai si atata timp cat vor putea fi pastrate dupa noi".

Gradina de trandafiri devenita mormant colectiv

Domeniul a fost confiscat de guvernul federal pentru "uz guvernamental, pentru razboi, in scopuri militare, caritabile si educationale". La 15 iunie 1864, generalul de brigada Montgomery C. Meigs, comandantul garnizoanei de la Arlington House, a atribuit terenurile pentru constituirea unui cimitir militar. Scopul sau a fost sa faca proprietatea de nelocuit, in cazul in care familia generalului Robert E. Lee ar fi avut intentia sa se intoarca. Primele gropi comune uriase, continand ramasitele a aproximativ 1.800 de militari morti in batalia de la Bull Run, au fost sapate chiar in gradina cu trandafiri a conacului, unde a fost ridicat si primul monument din Cimitirul Arlington. Generalul Meigs a fost inmormantat la randul sau la nici o suta de metri de Arlington House si tot aici se afla mormantul sotiei, tatalui si fiului sau.
Lee si sotia sa, proprietara de drept, nu au mai incercat sa isi recupereze domeniul. Cei doi nici nu sunt inmormantati in Arlington, ci la Universitatea George Washington (redenumita Universitatea Washington si Lee), la care generalul a detinut functia de presedinte.
Fiul cel mai mare al lui Robert E. Lee a fost repus in drepturile de mostenitor al domeniului Arlington si al conacului Custis-Lee prin hotarare judecatoreasca, iar in data de 3 martie 1883 Congresul a aprobat plata a 150.000 de dolari pentru cumpararea proprietatii.

Garda de onoare pentru presedinti si eroi necunoscuti

In Cimitirul Arlington si-au gasit odihna vesnica militari, veterani, astronauti (intre care doi de pe naveta Challenger si doi de pe Discovery, morti in misiune), personalitati care au adus importante servicii SUA si chiar prizonieri de razboi.
Doar doi presedinti sunt inmormantati aici, William Howard Taft, care a murit la cateva saptamani dupa ce s-a retras din functie, la 8 martie 1930, si John Fitzgerald Kennedy, asasinat la Dallas, in ziua de 22 noiembrie 1963. Imaginea fiului acestuia din urma, care abia implinise trei ani, dand onorul in Arlington, langa sicriu, a facut inconjurul lumii, cutremurandu-i si mai mult pe cei socati de cumplitul eveniment. Mormantul acoperit cu o lespede de marmura neagra si vegheat (la cererea vaduvei) de o flacara vesnica a devenit loc de pelerinaj. Alaturi de presedintele asasinat sunt inmormantati, sub lespezi identice, sotia sa, celebra Jacqueline Lee Bouvier Kennedy Onassis, si un baiat al cuplului, nascut in timpul mandatului la Casa Alba si mort la doar doua zile dupa venirea pe lume. Celalalt fiu, John Kennedy Jr. (poreclit de ziaristi, in copilarie, "John-John"), cel care a dat onorul la mormantul tatalui sau, a murit si el, la doar 39 de ani, in iulie 1999. El nu a mai fost scos din oceanul in care i s-a prabusit avionul, fiind onorat cu funeralii maritime militare. Singura cruce din lemn din Arlington este cea a fratelui lui JFK, Robert Kennedy, procuror general al SUA, senator si candidat la presedintie, asasinat si el la 6 iunie 1968.
Aproximativ 250.000 de suflete "impart" linistea si solemnitatea Cimitirului Arlington. Din 1981, toti cei care sunt inmormantati aici au acelasi tip de piatra funerara, cu dimensiuni-standard, indiferent de grad sau de merite. Aceasta decizie a fost luata pentru a se evita "intrecerea" in monumente si memoriale cat mai impresionante. Pentru ca zilnic au loc mai multe inmormantari, unele chiar in acelasi timp, noile morminte sunt sapate in zone diferite ale cimitirului, pentru a nu fi tulburate si mai mult familiile indurerate, iar ceremonialul sa se poata desfasura cum se cuvine.
Eroii fara nume sunt onorati prin Monumentul Eroului Necunoscut, un ansamblu in care au fost depuse ramasitele cate unui militar din cele doua razboaie mondiale, din Razboiul Coreii si (pana recent) din Razboiul din Vietnam. Asa cum se poate citi pe placa memoriala, "numele lor ii este cunoscut doar lui Dumnezeu". Soldatul necunoscut din Razboiul din Vietnam a fost insa identificat prin teste ADN, in anii '90, ca fiind locotenent Michael Joseph Blassie. Ramasitele au fost redate familiei si inhumate in orasul natal, St. Louis (Missouri), in iulie 1998.
Garda de Onoare de la Monumentul Eroului Necunoscut este asigurata de militari din "Vechea Garda" de infanterie, unitatea ceremoniala a armatei americane, care raspunde si de protectia capitalei, Washington.
Schimbarea garzii, un ceremonial riguros si complicat, atrage zilnic sute de turisti, fiind un moment memorabil al vizitei la Cimitirul Arlington.

(Nota: Pentru acuratetea datelor si citatele din scrisorile generalului Lee a fost folosit site-ul oficial al Cimitirului Militar Arlington.)

Comentarii

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.