» Presedintele chinez, Hu Jintao, a inaugurat ieri in Turkmenistan un gazoduct gigantic ce va furniza gaz natural Chinei, simbol al influentei crescande a Beijingului in Asia Centrala.

La Samandepe, in vastul desert Karakum, in prezenta presedintilor turkmen, Gurbanguly Berdymukhamedov, uzbek, Islam Karimov, si kazak, Nursultan Nazarbaiev, Hu Jintao a actionat un robinet simbolic deschizand vanele uriasului gazoduct de circa 7.000 km lungime. Conducta  serpuieste in Asia Centrala pe o lungime de 1.800 km, traversand Turkmenistanul, Uzbekistanul si Kazakhstanul inainte de a ajunge in China, unde traverseaza alti 5.000 km. Prin acest gazoduct, societatea petroliera de stat chineza China National Petroleum Corp (CNPC) va primi pana la 40 miliarde metri cubi de gaz cand va atinge capacitatea deplina, in 2012-2013. Punerea in functiune a gazoductului este perceputa ca o victorie pentru Beijing, care incearca de ani de zile sa isi avanseze pionii in aceasta regiune bogata in hidrocarburi, strategica pentru economia sa si dominata in mod traditional de Rusia. Turkmenistanul, fosta republica sovietica, detine unele dintre cele mai importante rezerve de gaz din lume.

China a reusit sa-si intinda retelele de gazoducte profitand de imensele ei rezerve de lichiditati, acordand imprumuturi si propunand proiecte de infrastructura pentru a-si apropia liderii din regiune. Anul acesta, Beijing a cheltuit uriase sume de bani in Asia Centrala, intre care un credit de 6,78 miliarde euro in favoarea Kazakhstanului si un imprumut de 2,71 euro pentru Turkmenistan, pentru a obtine la termen licenta asupra imensului zacamant gazifer de la Iolotan-Sud. Potrivit directorului adjunct al Agentiei Internationale pentru Energie, "China progreseaza pretutindeni in sectorul petrolului, al gazului, al carbunelui", reusind "mai rapid ca Europa, care e un consortiu de 30 de tari".

» Rusia, devansata
Gazoductul inaugurat ieri marcheaza "restabilirea anticului Drum al Matasii", dar si prezenta puternica a Chinei in Asia Centrala, in defavoarea Rusiei, care dispunea de un cvasimonopol asupra exportului de gaz turkmen, preluat de reteaua sa de gazoducte datand din epoca sovietica. Intre Moscova si fostele republici sovietice din regiune intervin episodic tensiuni, liderii lor cautand itinerare alternative pentru exporturile lor de hidrocarburi. Varianta debuseului spre China este normal sa fie privita cu ingrijorare de Rusia, care se vede lipsita de argumentul prin care facea presiuni si avertiza statele europene ca, daca nu se supun regulilor Moscovei, gazul va fi trimis… Chinei!