Preşedintele libian Moammar Gadhafi a ajuns la putere când avea doar 27 de ani, în urma unei lovituri de stat date în 1969, în oraşul Benghazi din vestul ţării. Liderul a condus atunci o echipă de militari şi a preluat instituţiile guvernamentale cheie, parte din planul său de a uzurpa monarhia naţională, potrivit CNN.

Deşi Gadhafi s-a confruntat de-a lungul timpului cu mai multe tentative de destabilizare a regimului său, Libia a părut să fie în ansamblu stabilă, ameninţările cu privire la o eventuală răsturnare a liderului fiind minime.

Toate acestea s-au schimbat însă în cursul săptămânii trecute, când zeci de mii de persoane au ieşit pe străzi, cerând sfârşitul guvernării lui Gadhafi. Coincidenţa sau nu, schimbarea a început tot în Benghazi.

În ciuda faptului că guvernul libian a respins cererile repetate ale instituţiilor media externe de a intră în ţară, menţinând un control drastic asupra comunicaţiilor, interviurile telefonice cu martorii de la faţa locului au arătat însă că cea mai mare opoziţie împotriva lui Gadhafi se înregistrează chiar în Benghazi şi că mişcarea de opoziţie de îndreaptă spre vest, în capitala Tripoli.

Gadhafi, pe urmele lui Mubarak?

Motivul pentru care Gadhafi este brusc ameninţat după decenii de guvernare puternică şi aparent stabilă rămâne însă un mister. Unul dintre factorii evidenţi este că Libia se învecinează cu Tunisia, unde protestele de luna trecută au dus la îndepărtarea de la putere a preşedintelui Zîne El Abidine Ben Ali, după mai bine de două decenii de putere.

La câteva săptămâni, o mişcare similară a contribuit la sfârşitul guvernării de 30 de ani a preşedintelui egiptean Hosni Mubarak.

Problemele cu care se confruntă Gadhafi nu sunt nici pe departe singulare. Protestatarii anti-guvern au apărut peste tot în lumea arabă, punând presiune asupra liderilor din Bahrain, Yemen sau Algeria. Libia este însă unică, în principal, prin personalitatea specială a liderului său: colorată, controversată şi puternică.

Gadhafi era căpitan în armata libiană când, pe 1 septembrie 1969, data menţionată că Ziua Revoluţiei în Libia, el şi alţi colegi au organizat o lovitură de stat şi au preluat controlul instituţiilor importante din Benghazi. Răsturnarea a fost finalizată în două ore, potrivit site-ului globalsecurity.org, un furnizor independent de informaţii legate de securitate.

La momentul respectiv, Washington-ul nu s-a opus operaţiunii. La scurt timp după aceea, Gadhafi s-a declarat unul dintre cei mai zgomotoşi şi aprigi duşmani ai Americii.

Până în 1972, Gadhafi a cerut musulmanilor să lupte împotriva Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii şi a promis sprijin revoluţionarilor negri din America. Anul următor, a lansat un program de "distrugere a ideologiilor importate, fie ele estice sau vestice". În 1979, SUA a caracterizat Libia ca fiind sponsor al terorismului de stat.

Relaţia dintre cele două state s-a înrăutăţit în anii ‘80, când o aeronavă militară americană a doborât două avioane de vânătoare libiene. Presupusele atacuri ale Libiei în Sudan, sprijinul acordat guvernului Sandanista din Nicaragua şi implicarea în bombardamentul asupra unui club din Berlin nu au făcut decât să şocheze SUA şi preşedintele Ronald Reagan, care l-a numit pe Gadhafi un "câine turbat". În 1988, 270 de oameni au fost omorâţi într-un bombardament asupra unui avion Pan Am 103 deasupra Scoţiei.

Un lider controversat şi instigator

În 1993 însă, Gadhafi a declarat pentru ziarul International Herald Tribune că urma să adopte o atitudine mai conciliantă faţă de afacerile externe. Liderul de la Tripoli l-a numit pe preşedintele SUA, Bill Clinton, "salvatorul lumii noi" şi a spus despre militanţii islamici că sunt "câini turbaţi" şi "terorişti".

Clinton a continuat presiunile asupra Libiei, semnând o lege care impunea sancţiuni companiilor care investeau mai mult de 40 de milioane de dolari în industria petrolieră a acestei naţiuni. În 1999, Libia a acceptat să trimită suspecţii din cazul Pan Am 103 la un proces în Olanda, lucru care a dus şi la condamnarea lor, doi ani mai târziu.

Deşi cunoscut pentru comentariile nonconformiste, Gadhafi părea să evolueze într-un lider, cel puţin la nivel internaţional. În 2009, a fost ales şeful Uniunii Africane de către statele membre.

În acelaşi an, a ţinut un discurs la ONU. Totuşi, în cele 96 de minute, s-a dovedit a fi mai mult un instigator decât un diplomat. A abordat subiecte sensibile, cum ar fi asasinarea preşedintelui american John F. Kennedy sau crearea unui singur stat pentru israelieni şi palestinieni: Isratina. În plus, Gadhafi a acuzat ONU că nu a reuşit să prevină cele 65 de războaie din 1945 până la momentul respectiv.