Bani mai putini pentru agricultori, manifestatii de protest si o noua Politica Agricola Comuna aceastea sunt cateva din provocarile pe care le va infrunta noul comisar european, Dacian Ciolos. Agentia Agerpres a realizat un interviu cu Dacian Ciolos, Comisarul european pentru agricultura si dezvoltare rurala, in legatura cu reforma Politicii Agricole Comune si celelalte prioritati ale mandatului sau.
Domnule comisar, stim ca definirea perspectivelor Politicii Agricole Comune (PAC) dupa 2013 va fi, asa cum ati mentionat si in timpul audierilor din PE, principala prioritate in noua dumneavoastra calitate. Aceasta reforma va trebui sa ia in considerare noile realitati ale agriculturii si spatiului rural european intr-o Uniune Europeana cu 27 state membre. Ce elemente principale ar trebui sa contina aceasta reforma, tinand cont de provocarile implicate atat de deschiderea europeana spre comertul mondial, dar si de schimbarile climatice si de asteptarile europenilor in legatura cu protectia mediului si cu siguranta alimentara?
In acest stadiu nu imi pun problema ce elemente va contine reforma, ci la ce intrebari ar trebui sa raspunda aceasta reforma si tocmai de aceea am intentia de a organiza o dezbatere publica pe aceasta tema. Dar este clar ca va trebui sa raspundem noilor provocari, care vor fi de altfel incluse si in Strategia 2020 a UE, care vizeaza problema competitivitatii economiei globale si deci si a agriculturii, dar si problema relansarii economice si a asa-numitei "cresteri verzi" – o crestere durabila, care sa asigure si o gestionare rationala a resurselor naturale ale UE si aici sigur ca agricultura joaca un rol important. Va trebui sa gasim, de asemenea, modalitati si mecanisme adaptate prin care sa facem ca aceasta deschidere a pietei europene spre piata mondiala si aceasta liberalizare a schimburilor sa nu afecteze iremediabil, in anumite situatii de criza, veniturile agricultorilor. Apoi, referitor la schimbarile climatice despre care se vorbeste foarte mult, trebuie sa luam masuri si in agricultura. Pe de o parte agricultura trebuie sa se adapteze la aceste schimbari climatice si acest lucru presupune investitii in ferme, dar si programe de formare pentru agricultori, iar pe de alta parte agricultura poate contribui la reducerea efectelor schimbarilor climatice si aici va trebui sa stimulam astfel de masuri prin mecanismele Politicii Agricole Comune.
Un alt subiect important si de interes pentru europeni este reprezentat de platile directe din agricultura. Ce criterii ar trebui avute in vedere pentru distribuirea mai echitabila a platilor directe in agricultura, plati care si-au dovedit viabilitatea pana acum?
Nu pot lansa inca de acum care vor fi criteriile, pentru ca este nevoie de o analiza asupra mai multor optiuni. Un lucru insa este clar: platile directe, care au in primul rand obiectivul de a contribui la stabilizarea unui nivel minim al veniturilor agricultorilor pentru a-i ajuta intr-o anumita masura sa treaca peste situatii de criza si fluctuatii mari de preturi, trebuie sa se bazeze pe principii noi. In prezent, in mare parte din statele membre platile directe se acorda pe baza unor valori istorice si cred ca aceasta situatie nu mai este adaptata realitatii actuale si ele vor trebui sa stimuleze in continuare agricultorii sa respecte anumite norme legate de mediu, de bunastarea animalelor, de calitatea produselor, care fac parte deja din cotidianul asteptarilor consumatorilor europeni.
Care credeti ca vor fi principalele provocari cu care va veti confrunta in ce priveste situatia din sectorul laptelui in UE? Dupa cum se stie, in ultima jumatate de an au avut loc in capitalele europene, mai ales la Bruxelles, manifestatii ample ale fermierilor legate de scaderea pretului lactatelor.
Manifestatiile au venit pe fondul unei situatii de criza care a dus la o scadere a pretului laptelui platit la producator si in contextul scaderii consumului de lapte din cauza situatiei de criza. Dincolo insa de acest context general, sunt anumite probleme care vor trebui clarificate, aflate pe lantul alimentar in sectorul laptelui. Tocmai de aceea a fost constituit un grup de lucru la nivel inalt, condus de catre directorul general al DG AGRI a Comisiei Europene. In luna iunie, acest grup isi va prezenta concluziile si atunci vom vedea care vor fi modalitatile prin care sectorul laptelui poate fi orientat, reglementat pentru a raspunde mai bine semnalelor de piata, dar existand si o mai buna si transparenta conlucrare si relatie intre actorii de pe lantul alimentar – intre producatori, procesatori si comercianti – astfel incat sa nu aiba de pierdut consumatorul, dar sa poata castiga suficient si producatorul.
Dupa nominalizarea dumneavoastra in calitate de comisar european pentru agricultura si dezvoltare rurala, unele asociatii ale fermierilor (de exemplu cele din Marea Britanie) au salutat-o, altele (de pilda, cele din Asturias, Spania) au exprimat rezerve, chiar temeri privind posibila reducere a ajutoarelor agricole de care ar beneficia agricultorii din zona. Cum le-ati raspunde acestora din urma?
Eu nu am spus ca urmeaza sa se reduca ajutoarele intr-un stat membru sau altul, ci ca trebuie sa avem o discutie cu privire la o repartizare mai echitabila a lor – este un lucru care mi se pare normal atunci cand avem o abordare europeana. Sigur ca trebuie sa facem acest lucru fara sa afectam in mod iremediabil agricultura dintr-o regiune sau alta; de altfel, este si obiectivul meu declarat de a gasi solutii pentru a mentine productia agricola peste tot in Uniunea Europeana. Vor fi discutii, pe baza unor principii obiective, la care vor participa reprezentantii tuturor statelor membre, ai Parlamentului European, si impreuna vom incerca sa gasim solutiile cele mai bune. Cred ca este justificat si exista argumente – economice, sociala si de alta natura – pentru a tinde spre o mai mare echitate in distribuirea subventiilor, atat timp cat ele se distribuie acum pe baza unor valori istorice, care din start nu sunt cele juste.
Prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European are o voce mai puternica in ansamblul institutiilor europene. Cum vedeti cooperarea in dosarele agricole europene cu PE in general, si cu Comisia AGRI in special, in aceasta noua conjunctura?
In primul rand, principiile cooperarii dintre Parlament si Comisie sunt stabilite printr-un Acord-cadru, care este negociat de cele doua institutii si care stabileste principiile si pe baza Tratatului de la Lisabona. Parlamentul European, cel putin in Politica Agricola Comuna (PAC), este implicat in procesul de codecizie alaturi de Consiliu. Asta inseamna ca vor exista consultari permanente intre Comisie si Parlament pe perioada pregatirii actelor normative, pentru ca rolul pregatirii propunerilor de acte normative ramane cel al Comisiei, insa atat timp cat Parlamentul va fi implicat direct in acest proces de decizie este normal sa existe un schimb de opinii.
Am inceput, de fapt, acest lucru inca din perioada premergatoare audierilor din Parlamentul European, voi continua in perioada urmatoare cu intalniri directe bilaterale cu reprezentantii fiecarui grup politic din Comisia de agricultura a PE, voi raspunde solicitarilor acestei comisii de a participa la reuniunile sale si de a prezenta proiectele si obiectivele mele si, dincolo de aceste contacte politice, care mi se par firesti, si serviciile Comisiei sunt pregatite pentru a aplica prevederile Tratatului de la Lisabona, in sensul ca exista o directie in DG AGRI a CE care se ocupa de relatia cu Parlamentul si care va tine legatura cu acesta si la nivel tehnic. Asadar, va exista o conlucrare stransa si la nivel politic, si la nivel administrativ, sigur respectand prevederile Tratatului de la Lisabona si principiile stabilite de comun acord de Parlament si Comisie in Acordul-cadru. In ce ma priveste, exista toata deschiderea, pentru ca eu cred ca dincolo de rolul pe care PE il joaca potrivit Tratatului in privinta PAC, este total justificata politic implicarea Parlamentului in procesul de decizie asupra PAC pentru ca Parlamentul European este institutia democratica cu cea mai larga reprezentare europeana, iar PAC este una dintre principalele politici comunitare si deci aceasta conlucrare este naturala si in folosul atat al Parlamentului, cat si al Comisiei.
