Grecilor nu le-a picat prea bine propunerea a doi parlamentari germani pentru iesirea din criza. Josef Schlarmann si Frank Schäffler, din coalitia de centru-dreapta a cancelarului Merkel, au aparut in tabloidul Bild cu urmatoarea idee: in loc de ajutor financiar, grecii ar putea sa vanda cateva din cele 6.000 de insule nelocuite "Grecii in faliment sa-si vanda insulele! Chiar si Acropolis" a titrat pe prima pagina ziarul Bild. "Nu cred ca este deloc amuzant si nici macar o gluma. Este pur si simplu absurd", a ripostat ministrul grec al turismului, Pavlos Geroulanos, noteaza ziarul El Pais, citat de Agerpres.

A vinde din teritoriu pentru a face rost de bani era un lucru obisnuit in trecut; si nu intotdeauna o idee buna. Istoria a demonstrat ca o insula care atunci parea un teren arid poate deveni in viitor o sursa inepuizabila de venituri turistice. Iar descendentii isi aduc aminte cum s-au vandut bucati din patrie si cum afacerea s-a dovedit dezatruoasa. In mai 1626, olandezul Peter Minuit le-a cumparat indienilor carnasie insula Manhattan. Minuit a platit cu baloturi de panza, coliere si gablonturi in valoare de 60 de florini, 24 de dolari cum se arata pe pagina web a orasului. Ambele parti au batut palma crezand ca au iesit in castig: Minuit, pentru pretul mic al terenului, iar indienii pentru a fi vandut ceva ce apartinea de fapt tribului lepane.

Prea multe beneficii nu au obtinut nici francezii cand, in 1803, au vandut SUA teritoriul Louisiana. Pretul de vanzare a fost de 11,2 millioane de dolari, dublu fata de cat primise Spania pentru vanzarea Floridei. Rentabil a fost insa pentru rusi vanzarea teritoriului Alaska in 1867. Nu pentru cele 7,2 de milioane reprezentand pretul de atunci, ci pentru ca le vindeau americanilor un teren neproductiv si greu de aparat. Atunci nimeni nu a inteles afacerea. Presa americana a ironizat targul numind regiunea Icebergia, "frigiderul national", sau "prostia lui Seward", numele secretarului de stat de atunci care a insistat pentru cumparare. Afacerea nu a fost o prostie: noii proprietari au gasit aici mai intai aur, iar o suta de ani mai tarziu petrol.

Vanzarea de teritorii a fost intotdeauna considerata drept o compensatie de razboi pentru tara invingatoare. "Multe tari au facut afaceri vanzandu-si bucati din teritorii. Era un lucru obisnuit", spune istoricul Carlos Malamud. "Mexicul si-a pierdut jumatate din teritoriu dupa independenta. Daca vreun guvernant actual ar face acelasi lucru ar fi impuscat fara mila". Insa nici grecii nu par dispusi sa vanda, dupa cum nici vanzarea intre state nu pare sa fie miezul problemei. Ideea era de a vinde persoanelor particulare, mai degraba turistilor germani care ar avea interes sa cumpere vreo insula.

"Este ceea ce se face de fapt in Mallorca, o cumpara putin cate putin", comenteaza profesorul de geografie Pere Salvr, care cifreaza la 75.000 numarul germanilor din La Palma, care au obtinut cetatenie sau rezida pe insula doar in ultimele sase luni. Ar putea fi o butada, dar ideea a fost sugerata acum 20 de ani de un politician german, deputatul conservator Dionys Jobst, care a propus ca guvernul federal sa cumpere insula Spaniei si sa o transforme in landul cu numarul 17 al Republicii Federale.

Cat costa Mallorca? Dar o insula greceasca? Pentru a ne face o idee ar trebui sa tinem cont de mai multi factori precum patrimoniul istoric, cantitatea de teren viran si posibilitatea de a construi. Mai usor ar fi de stabilit pretul la insuele particulare. Cele 16 insule care se vand pe pagina web Private Islands Online au pretul cuprins intre 581.000 de euro si 11 milioane. Potrivit fondatorului companiei, Chris Krowl, milionarii ar trebui sa aiba grija cand cumpara pentru ca tarile pun de obicei multe restrictii medioambientale. "Pe unele nici macar nu se poate construi, spune el.

In orice caz este greu ca statele sa-si piarda suveranitatea asupra teritoriului lor. "Constitutiile sunt rigide in acest sens. Se poate vinde un teren nelocuit, dar nu si jurisdictia asupra lui", explica Antonio Remiro Brotóns, expert in drept international. Eliminata aceasta posibilitate, unele tari au optat pentru asa-numitul "land grabbing" modalitate criticata pentru caracterul sau neocolonialist. China, India si Coreea d Sud au acaparat astfel teritorii in Africa de zece ani incoace. Iar in astfel de cazuri populatia nu este niciodata consultata. In 1899, dupa ce pierduse deja insulele Filipine, Spania a vandut insulele Caroline si Mariane Germaniei pentru 25 de milioane de pesetas. Singura voce contrara a fost cea a presedintelui Pi y Margall: "Ar trebui sa fiu impotriva acestei tranzactii care se face fara consimtamantul explicit al locuitorilor si care este contrara demnitatii si personalitatii unui popor".