In presa franceza, viceministrul georgian al apararii, Batu Kutelia, explica motivele care au dus la caderea Tbilisiului in capcana intinsa de rusi.

Guvernul georgian declara ca operatiunea rusa a fost pregatita cu mult inainte. Cum a cazut Tbilisi in capcana intrand in Tkinvali?
"Dupa proclamarea independentei provinciei Kosovo, Putin a spus: «Nu vom imita Occidentul, dar avem reteta noastra pentru Osetia de Sud si Abhazia». Rusii au inceput provocari permanente. Doreau o escalada, noi nu am incetat sa spunem acest lucru, dar occidentalii au raspuns ca exageram. Cand rusii au lansat o racheta asupra teritoriului nostru in august 2007, OSCE a deschis o ancheta care nu s-a finalizat. Lumea occidentala este mereu in intarziere in ce priveste evolutiile dictate de Rusia. Ea va merge intotdeauna mai departe si a folosit in Osetia de Sud bombardiere strategice Tupolev-22, ceea ce este fara precedent. Sunt sigur ca, daca Georgia ar fi primit Planul de Aderare la NATO, ei ar fi evitat conflictul. Rusii au considerat aceasta decizie negativa a liderilor NATO ca pe un foc verde. Este mentalitatea lor. Fortele osetine bombardau localitati georgiene situate in nordul Tkinvali si nu s-a putut sa nu ripostam. Am prevenit fortele ruse ca ne vom ocupa de militiile ilegale care trageau asupra teritoriului nostru. Ne-au dat unda verde pentru a interveni, dar politistii nostri au fost atacati cand au ajuns in oras si a trebuit sa trimitem trupe pentru a-i sustine. A fost o capcana. Oricum, nu am crezut ca rusii vor merge atat de departe si nici ca occidentalii ii vor lasa sa o faca".
si Eurasia Daily Monitor analizeaza planurile Rusiei pentru Georgia. La 7 august, noaptea tarziu, bombardamentele asupra localitatilor georgiene de langa Tkinvali, capitala Osetiei de Sud, l-au provocat pe presedintele Mihail Saakasvili sa ordone un asalt. Trupele georgiene au respins luptatorii osetini chiar in acea noapte. Pentru a opri ofensiva georgiana, mii de soldati rusi cu sute de blindate au invadat tunelul Roki. Tunurile rusesti au inceput bombardarea instalatiilor militare si oraselor georgiene. Intre 8 si 10 august, armata georgiana a fost angajata in lupte feroce cu invadatorii rusi in si in jurul Tkinvali. Pe 10 august, autoritatile de la Tbilisi au anuntat retragerea tuturor fortelor lor din Osetia de Sud si au cerut incetarea focului si negocieri de pace. Pe 12 august, presedintele rus Medvedev a acceptat planul de pace propus de Paris si a fost stabilta o incetare a focului. Armata georgiana s-a concentrat pentru a apara capitala. Trupele ruse au intrat si au ocupat provincii din vestul Georgiei, dezarmand fortele locale de politie si distrugand bazele militare georgiene. Trupele paramilitare osetine au inceput jafurile, incendierile si agresiunile, terorizand civilii.
Moscova a declarat ca a fost silita sa intre in lupta din cauza atacului Georgiei in Osetia de Sud. Dar este evident ca invazia masiva a fost planuita inaintea lunii august. Viteza cu care contingentele rusesti s-au miscat in Georgia, rapida desfasurare a fortei navale din Marea Neagra, faptul ca alte contingente de trupe au fost trimise in Abhazia, desi acolo nu fusese nici un atac georgian, indica pregatirea minutioasa a unui plan de lupta. Acest razboi nu a fost o reactie improvizata la ofensiva militara a Georgiei in Osetia de Sud, pentru ca masarea de trupe nu se poate face in mai putin de 24 de ore. Invazia era inevitabila. Trebuia pretextul. Principalul motiv belicos al Rusiei a fost aspiratia Georgiei de a se alatura NATO iar problema separatistilor a fost  doar un pretext.  Georgia ocupa o pozitie geopolitica cheie si Moscova se teme ca va fi alungata din Transcaucazia. Summitul NATO de la Bucuresti, cand Georgia si Ucraina nu au primit MAP, dar au primit promisiunea ca vor intra in timp in Alianta, se pare ca a determinat la Moscova decizia de a merge pe cartea razboiului.

Dupa ce Moscova a acceptat incetarea focului si retragerea trupelor, actiunile trupelor ruse in teritoriul georgian au continuat nestingherite.
Faptul ca rusii au ramas la Gori si au atacat portul Poti dupa ce isi anuntasera plecarea este explicat prin comportamentul Moscovei, cunoscut de georgieni de doua decenii, arata Batu Kutelia. In mod constant, rusii au ignorat reactiile occidentalilor. Singurul lucru pe care il inteleg il reprezinta limbajul dur si actiunea. Daca dialoghezi cu ei, considera ca esti slab. Cand americanii au anuntat rusii ca trimit un avion cargo cu ajutoare umanitare la Tbilisi,  ei au raspuns ca este imposibil si se poate ateriza doar la Erevan. Americanii au raspuns ca nu au cerut autorizare, ci doar au semnalat ca vor ateriza.
In ultimele zile, SUA si Germania au inasprit tonul fata de Moscova dupa ce aceasta anuntase ca va sustine si apara independenta Osetiei de Sud si a Abhaziei, considerand "depasita" integritatea teritoriala a Georgiei.
Departe de a calma jocul si de a-si respecta angajamentele de incetare a focului si de retragere a trupelor sale, pe care le-a luat in fata presedintelui francez Nicolas Sarkozy, Rusia, pentru prima oara, a pus in discutie public principiul integritatii teritoriale georgiene. Generalii rusi anuntau ca vor ramane in Georgia "pe o durata nedeterminata". "Integritatea teritoriala georgiana este depasita", explica ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, in timp ce presedintele Dmitri Medvedev primea la Kremlin liderii separatisti ai celor doua regiuni georgiene proruse, Abhazia si Osetia de Sud.

Trupele ruse isi continua miscarile pe teritoriul georgian si nu dau semne ca ar pleca din orasul strategic Gori, pe care l-au distrus. Nici din portul Poti, vizand, se pare, blocarea ajutorului umanitar pe care americanii anuntasera ca il vor trimite pe mare. Au sabotat infrastructura, inclusiv aeroporturile.
Mesajul trimis de Moscova Occidentului este clar: "Noi controlam terenul si actionam cum dorim". Dupa ce Ucraina, aliat al Georgiei, a reactionat impunand restrictii miscarilor flotei ruse de la Marea Neagra, suscitand  iritarea Moscovei, analistul Oleksandre Suciko avertiza Occidentul: "Rusia a inceput un razboi pentru instaurarea unei noi ordini mondiale. Georgia este un test. Daca Occidentul inghite hapul georgian si ii iarta Rusiei razboiul din Georgia, invazia Ucrainei nu va mai fi decat o problema de timp". Presedintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, considera ca cei care au blocat la Summitul NATO de la Bucuresti decizia de a nu oferi Georgiei si Ucrainei planurile de actiune pentru aderare  poarta o parte a responsabilitatii pentru ceea ce a urmat si pentru agresiunea Rusiei fata de Georgia.

El a explicat ca "in interiorul UE exista o coalitie prorusa, rusofila, care pune un pret mai mare pe bunele relatii de afaceri cu Rusia decat pe valorile europene ale drepturilor omului si democratiei". Liderul eston apreciaza relatia acestei tabere cu Rusia ca fiind "un amestec periculos" intre interesele economice europene si politica de putere rusa. Referindu-se la a doua tabara, cea "realista", Ilves sustine ca pe viitor ea nu va mai face concesii. "Din cauza unor presiuni imense, Polonia si Lituania au acceptat recent sa aprobe inceperea negocierilor cu Rusia pentru un nou acord ruso-european de parteneriat si cooperare. Asa ceva nu se va mai intampla in viitor, cand vor fi aduse in discutie probleme similare".
Presedintele eston crede ca evenimentele din Georgia rastoarna vechile premise de la care a pornit Occidentul in edificarea relatiei cu Rusia dupa destramarea URSS.

Preluand initiativa diplomatica in conflictul ruso-georgian, presedintele francez Nicolas Sarkozy s-a deplasat in Rusia cu un plan de pace. Dar medierea sa intre Moscova si Tbilisi este criticata de mai multe state din fostul bloc sovietic, intre care patru membri ai UE (Polonia si fostele state baltice) care considera ca a fost prea slab, reprosandu-i, mai ales, declaratia cum ca Moscova are dreptul "sa apere interesele rusofonilor" in afara frontierelor. Pentru Sarkozy nu se pune problema ostracizarii Rusiei, care dispune de drept de veto in Consiliul de Securitate. "Lumea are nevoie de Rusia pentru stabilitate si pentru pace." Conversia lui Sarkozy la "realpolitik" a declansat critici chiar in Franta atat in ce priveste dosarul rus, cat si in legatura cu relatiile cu liderul libian Muammar Gadhafi sau cel sirian Bashar Al-Assad, sau chiar deplasarea in China.
Exista critici si dincolo de opozitia politica. Unul dintre sustinatorii sai in campania prezidentiala, Andre Glucksmann, lansa intr-o tribuna filosofica in voga la Paris: "Lasitatea ne va obliga sa contemplam, pasivi si fara respiratie, capitularea democratiei la Tbilisi?".