În Haiti au fost comemorate cele 225.550 de victime ale teribilului seism care a lovit insula acum un an, în situaţia în care peste 800.000 de sinistraţi continuă să trăiască în corturi, în condiţii dificile, iar holera face mii de victime.

În urmă cu 12 luni, marţi 12 ianuarie 2010, ora locală 17.00, un seism de 7,3 grade Richter a devastat Haiti, în special capitala, Port-au-Prince. Peste 225.550 de persoane şi-au pierdut viaţa, 2,3 milioane au rămas fără adăpost (30% din populaţia ţării) şi s-au produs daunele materiale uriaşe. A trecut un an şi comunitatea internaţională, care a promis soluţii durabile şi ajutoare substanţiale pentru reconstrucţia Haiti-ului, cea mai săracă ţară din cele două Americi, nu se poate lăuda cu succese notabile. Vieţile haitienilor nu s-au îmbunătăţit, trăind în tabere supraaglomerate, fără condiţii sanitare şi apă potabilă, iar violenţele s-au accentuat în special asupra femeilor şi copiilor. 4 milioane de copii sunt privaţi de dreptul la supravieţuire, sănătate, educaţie şi protecţie. La toate s-a adăugat un flagel în plus, epidemia de holeră, care a ucis până acum 3.759 de haitieni iar experţii OMS susţin că „vârful" nu a fost încă atins.

30% din funcţionari au murit în cutremur

Haiti are o serie de probleme majore de ordin instituţional şi sistemic, existente dinaintea cutremurului, pentru rezolvarea cărora nu este suficient un simplu răspuns de urgenţă. ONU a declarat că „prioritatea absolută" a agenţiilor umanitare onusiene în acest an este accelerarea eforturilor destinate redresării ţării, proces care ar trebui să dureze „luni, şi nu ani de zile". Agenţiile umanitare au subliniat bilanţul gestionării unui dezastru fără precedent care a anihilat structurile statului Haiti, 30% din funcţionari fiind ucişi la cutremur. Sunt încă multe de făcut, între care gestionarea holerei. Apelul lansat în toamnă pentru un ajutor de 174 milioane de dolari pentru a lupta contra maladiei care se transmite prin intermediul apelor poluate nu a primit răspuns decât în proporţie de 25%, arată ONU. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a cerut comunităţii internaţionale „să-şi dubleze eforturile" pentru a ajuta Haiti după cutremurul care a fost „o catastrofă de o magnitudine incomparabilă". Fostul preşedinte american Bill Clinton, însărcinat cu coordonarea ajutorului internaţional pentru Haiti, s-a declarat „iritat" de lentoarea reconstrucţiei acestei ţări, la un an de la dezastru. El a recunoscut prăpastia dintre sumele promise de comunitatea internaţională şi banii dedicaţi efectiv proiectelor de reconstrucţie.

Ceremonii omagiale

Haitienii, responsabili guvernamentali, sinistraţi sau simpli cetăţeni, au adus un omagiu celor peste 220.000 de morţi în seismul din care ţara nu a reuşit să-şi revină. Prima ceremonie a avut loc la o groapă comună din apropierea Port-au-Prince, culminând la ora la care s-a produs cutremurul, haitienii păstrând un minut de reculegere. S-a efectuat o slujbă religioasă în aer liber pe locul unde se ridica catedrala, ale cărei ruine nu au fost încă înlăturate.

Criză politică

Ţara se află în plină criză politică născută după primul tur de scrutin contestat al prezidenţialelor din 28 noiembrie. Secretarul general al Organizaţiei Statelor Americane (OEA) a declarat că în „următoarele zile" va remite autorităţilor haitiene raportul privind scrutinul, după ce preşedintele Rene Preval ceruse ca acesta să nu perturbe ceremoniile care au marcat un an de la seism. Raportul preconizează retragerea la al doilea tur al candidatului puterii, Jude Celestin. Potrivit rezultatelor proclamate în decembrie de Consiliul electoral, fosta primă-doamnă Mirlande Manigat se află pe primul loc, cu 31% din voturi, înaintea lui Celestin (22%). Raportul OEA prevede trimiterea de observatori internaţionali pentru a superviza al doilea tur. Preşedintele Preval a refuzat orice comentariu privind raportul care cere retragerea lui Celestin, considerat un apropiat al său. Procesul electoral haotic din Haiti nu ajută ţara să se ridice şi la Bruxelles, Comisia Europeană sublinia că instabilitatea politică împiedică ajutorul umanitar al UE să ajungă la cei care au nevoie.