În Nepal există peste 3000 de gheţari şi 2323 de lacuri glaciare. Conform greenpeace.org, rata de topire a gheţarilor din Himalaya a crescut foarte mult în ultimii ani, ceea ce ar duce la topirea gheţarilor în totalitate până în 2050. Efectele ar putea fi dezastruoase pentru locuitorii din regiune, ca şi pentru cei din regiunile învecinate din China, India şi Pakistan. Topirea gheţarilor din Himalaya ar putea duce la apariţia unor zone extrem de aride şi la o criză agrară majoră în următorii 10 ani.

După o drumeţie de două zile la poalele munţilor Himalaya, concluzia este clară: ţările cele mai puţin responsabile în privinţa încălzirii globale vor suferi cel mai mult, relatează The Guadian.

Traseul din Lukla către Namche Bazaar durează două zile, iar ultima parte este extrem de dificilă: o pantă abruptă, lungă de aproape 3 kilometri, duce direct la Namche, care se află la 3440 de metri altitudine.

Priveliştea de pe traseu este impresionantă: sate mici cu parcele cultivate cu varză şi fasole şi râuri spectaculoase peste care trec poduri de sârmă rigidă.

Nepalul se află în mod constant în topul celor mai sărace ţări din lume. Chiar şi aici, în regiunea Everest care este mai bogată datorită veniturilor obţinute din turism, nivelul de trai este unul scăzut. Cărăuşii câştigă aproximativ 15 dolari pe zi.

În cazul Nepalului, izolarea ţării face ca monitorizarea topirii gheţarilor să fie şi mai greu de realizat, iar strategiile privind protejarea generaţiilor viitoare de efectele încălzirii globale să fie aproape imposibil de elaborat.

Orăşelul Lukla este complet înconjurat de munţi şi nu este accesibil decât cu avioanele de mici dimensiuni. Aeroportul este închis atunci când cerul este acoperit de nori. Asta face ca cercetările să fie greu foarte de finanţat şi de organizat. 

Namche Bazaar deţine o pistă de aterizare pentru elicoptere, însă în cea mai mare parte a timpului nu se poate ajunge acolo decât pe jos de la aeroportul Lukla. Oamenii de ştiinţa sunt nevoiţi să care ei înşişi echipamentele necesare cu ajutorul cărăuşilor, yacilor sau cailor.

Însă cele două oraşe sunt totuşi accesibile. Gheţarii şi lacurile glaciare sunt şi mai izolate, ceea ce le face cu atât mai dificil de studiat.

Expertul în lacuri glaciare de la Universitatea din Hokkaido, Teiji Watanabe, a organizat o expediţie de cercetare la Lacul Imja. Lacul nu exista acum 50 de ani şi are cea mai rapidă creştere din Nepal. Deşi lacul pare stabil în acest moment, localnicii şi autorităţile sunt îngrijorate că într-o zi lacul ar putea să inunde localităţile din împrejurimi şi să distrugă infrastructura care a fost atât de greu de realizat.

Watanabe a cărat cu ajutorul hamalilor o barcă pneumatică de 50 de kg. A dorit să aducă şi un motor pentru barcă, însă i s-a spus că acesta ar fi mult prea scump şi dificil de transportat în Imja, care se află la 5000 de metri altitudine. Cercetătorul a fost nevoit să vâslească pentru a cecrceta lacul imens.

Pravin Raj Maskey de la Ministerul Irigaţiilor din Nepal a făcut parte din expediţie şi a reuşit chiar să transporte o barcă şi un motor până la Lacul Imja. Însă acolo a constatat că motorul nu poate funcţiona din cauza lipsei de oxigen.