Gazul ucigator pe care fortele speciale ruse l-au pulverizat in teatrul de pe strada Dubrovka, din Moscova, la 26 octombrie 2002, pentru a se pune capat crizei ostaticilor de acum cinci ani, i-a determinat pe oamenii de stiinta intrigati privind natura lui sa mearga sa-l studieze de urgenta in laboratoare din SUA si Europa, se afirma intr-un amplu si documentat articol aparut, marti, in "The Moscow Times", publicatie monitorizata de Rompres.

Acum, cinci ani mai tarziu, verdictul a fost dat. Misterioasa substanta se dovedeste a fi o varianta "made in FSB" (Federal Security Bureau) de carfentanil, o substanta artificiala, similara opiului si care este de 10.000 de ori mai puternica decat morfina, folosita de obicei pentru a imobiliza animalele mari. Totodata, asa cum s-a dovedit, nu a fost vorba, de fapt, de un gaz, ci de un aersol - particule mici care plutesc in aer.

Oamenii de stiinta au spus ca folosirea acestui narcotic care i-a anihilat pe cei 800 de ostatici si pe cei 42 de ceceni care i-au luat captivi, a fost o decizie inteleapta, mai degraba decat sa se riste o baie de sange, avand in vedere situatia lipsita de speranta care a existat.

"A fost aproape o performanta", a afirmat profesorul toxicolog Thomas Zilker de la Universitatea Tehnica din Munchen, care a examinat doi supravietuitori germani ai atacului. El a mai spus ca operatiunea de salvare dupa eliberarea in aer a aerosolului este raspunzatoare de majoritatea celor 129 de decese din randul ostaticilor. "Daca ar fi fost pregatiti mai bine pentru operatiunea medicala ulterioara, ar fi putut fi salvate mai multe vieti".

Medicii care i-au tratat pe ostatici au afirmat ca au lucrat in totala necunostinta de cauza, fara a sti ce substanta a fost eliberata in teatru pentru a se pune capat celor 56 de ore de asediu, in dimineata zilei de 26 octombrie 2002. Oficialii guvernamentali care initial au descris substanta drept "gaz", trateaza inca continutul acesteia drept secret de stat.

Un prim indiciu privind compozitia substantei a venit la scurt timp de la sfarsitul crizei, atunci cand ministrul rus al sanatatii din acea vreme, Iuri Sevcenko, a declarat ca era vorba de un derivat al fentanilului, un opioid artificial de aproximativ 80 de ori mai puternic decat morfina. Unul din derivatele cele mai puternice ale fentanilului este carfentanilul, care este atat de puternic incat o picatura poate pune jos un elefant.

Oamenii de stiinta rusi si occidentali care i-au examinat pe fostii ostatici au declarat ca constatarile lor indica carfentanilul drept misterioasa substanta. Lev Fiodorov, fost expert in arme chimice, care conduce Consiliul pentru Securitatea Chimica, un grup din domeniul mediului ambiant, a afirmat ca a fost vorba probabil de un narcotic dezvoltat de Serviciul Federal de Securitate, cunoscut sub denumirea mai generala de cod 'Kolokol 1', sau 'Bell 1'.

Toxicologul german Zilker a afirmat ca doi derivati ai fentanilului au fost gasiti in urina supravietuitorilor germani pe care i-a examinat. El a mai spus ca aceste constatari au fost facute de fapt in SUA, deoarece fentanilul metabolizeaza rapid, iar urmele erau deja prea slabe pentru a putea fi detectate de un laborator european.

Zilker a mai precizat ca nu poate dezvalui numele derivatilor. "Am fost nevoit sa promit autoritatilor americane ca nu voi face publice rezultatele", a declarat el intr-un interviu telefonic.

Zilker a mai spus ca rapoarte anterioare, in care se afirma ca echipa sa a gasit urme de halothane, un anestezic inhalat larg folosit, au fost eronate din cauza unei defectiuni in laboratorul sau. "Unele dintre eprubetele noastre de testare au continut urme de halothane din intrebuintari anterioare", a precizat Zilker.

Paul Wax, un toxicolog de prima marime american, a afirmat ca guvernul SUA a decis sa pastreze aceste constatari strict secrete. Dar a fost de acord ca carfentanilul era raspunsul cel mai probabil. "Este foarte misterios deoarece are proprietatile ideale", a declarat el prin telefon din Paradise Valley, Arizona.

El l-a numit drept agent ideal deoarece pluteste in aer si este nevoie de o cantitate infima pentru a se ajunge la rezultate rapide. Cecenii care au luat ostaticii au adormit atat de repede incat nu au avut timp sa traga cu armele lor sau sa-si detoneze bombele.

A pulveriza un aerosol este complicat deoarece spray-ul nu raspandeste in mor uniform gazul. Fortele speciale au fost ajutate insa de planul salii de teatru. "Au folosit sistemul de ventilatie care era foarte puternic deoarece sala era foarte mare", a afirmat Fiodorov intr-un interviu acordat in apartamentul sau din sudul Moscovei. Agentul, a mai spus el, venea de la un generator amplasat intr-un spatiu aflat intre sala si acoperisul cladirii.

Angajatii din serviciul de urgenta care au ridicat ostaticii inconstienti de la teatru au primit ordinul sa le injecteze naloxona, un antagonist opioid foarte folosit. Toti ostaticii adusi in cel putin un spital al orasului au raspuns la naloxona.

Pentru unii ostatici insa, ajutorul a venit prea tarziu. Doctorilor nu li s-a spus ce agent au inhalat ostaticii, lasandu-i sa ghiceasca cum sa-si trateze pacientii. Totodata, unele persoane inconstiente au fost duse in graba la spital, in autobuze obisnuite, multe dintre ele fiind asezate pe scaune sau pe podea.

Fiodorov a relevat ca, atunci cand fortele speciale Alfa au irumpt in teatru, s-au focalizat mai intai pe uciderea cecenilor inconstienti in loc sa ajute ostaticii. "Nu au existat medici de urgenta si nici oficiali din Ministerul pentru situatii de urgenta in sala", a spus el. "A fost o dovada de lipsa monumentala de profesionalism", a mai precizat. Fiodorov a mai spus ca folosirea unui agent chimic "contravenea flagrant legislatiei nationale si internationale".

Niciun oficial nu a fost pus sub acuzatie dupa operatiunea de salvare iar o investigatie condusa de Biroul Procurorului General a fost suspendata dupa un an. Biroul a refuzat sa comenteze acest caz.

Kremlinul a sustinut mult timp ca efortul de salvare a fost condus in mod adecvat. "Toate fortele speciale implicate in operatiune au actionat strict in conformitate cu legislatia internationala si rusa", a declarat luni, 22 octombrie, purtatorul de cuvant la Kremlinului, Dmitri Peskov. El a precizat ca ofiterii din fortele speciale "au fost gata sa moara pentru a-i salva pe ostatici".

Fiodorov a sugerat ca autoritatile ar fi folosit agentul din nou, in octombrie 2005, atunci cand au anihilat o insurgenta a militantilor islamici la Nalcik, capitala Kabardino-Balkariei. Un reporter al Associated Press a relevat ca, cu acel prilej, militarii au aruncat grenade cu gaz care au facut ca cel putin un ostatic sa-si piarda cunostinta, in timp ce au patruns in forta in cladirea in care insurgentii luasera ostatici. Ulterior, medicii au afirmat ca ostaticii sufereau de pe urma efectelor unui gaz neletal, nespecificat. Peskov a declarat ca nu fost informat niciodata despre folosirea vreunui agent chimic la Nalcik.

Desi indoielnic din punct de vedere moral, modul cum a fost gestionata criza de la teatrul de pe Dubrovka ar putea fi justificat in conformitate cu Conventia privind dezvoltarea, producerea, stocarea si folosirea armelor chimice si distrugerea acestora, pe care Moscova a semnat-o in 1997, a declarat Jan van Aken, directorul "Sunshine Project" cu sediul la Hamburg, o organizatie internationala neguvernamentala impotriva folosirii armelor chimice si biologice. Conventia permite in mod explicit folosirea unor arme chimice in scopul aplicarii legii si pentru controlul unor revolte interne.

"Trebuie sa se invoce doar argumentul ca asediul a fost o criza interna si nu un act de razboi", a spus van Aken.

Dupa asediu, guvernul rus a trimis o scrisoare Organizatiei pentru Interzicerea Armelor Chimice, explicandu-si actiunile, a declarat prin telefon, de la Haga, purtatorul de cuvant al organizatiei, Peter Kaiser. El a precizat ca nu este autorizat sa discute continutul scrisorii.

Van Aken a calificat incidentul de pe Dubrovka drept primul exemplu de cum trebuie evitate armele chimice neletale atat in caz de razboi cat si de operatiuni anti-teroriste. El a spus ca oamenii reactioneaza diferit la agenti care induc o stare de incapacitate temporara precum fentanilul, iar agentii trebuie eliberati in doze individuale.

"Este in natura biochimiei ca unele persoane sa sufere intotdeauna efecte fatale. Chiar in cele mai bune conditii clinice, pacientii unui medic anestezist mor uneori", a spus van Aken. "Prin folosirea grenadelor de mana in aceeasi situatie, rata mortalitatii nu ar fi statistic mai inalta", a adaugat el.

In conditiile in care au existat 129 de victime din 800, rata mortalitatii de pe Dubrovka a fost de circa 16 la suta. Prin comparatie, un atac cu grenade se soldeaza cu 10 la suta victime, potrivit unui raport dat publicitatii in "World Journal of Surgery", in 1992.

Un studiu din 2003, efectuat de cercetatorii americani Lynn Klotz, Martin Furmanski si Mark Wheelis a constatat ca se asteapta ca si agentul care induce si cea mai eficienta stare de incapacitate sa provoace 10 la suta victime. "Sincer vorbind, armele chimice neletale depasesc stiinta actuala", se spune in studiu.