Uniunea Europeana evalueaza daca sa ridice embargoul privind armele, cu o vechime de 20 de ani, impus Chinei. In opinia saptamanalului american Time, citat de Agerpres, acest demers propus de presedintia semestriala spaniola a UE ar viza ameliorarea relatiilor cu Beijingul in lumina puternicelor divergente inregistrate privind modul in care sa se infrunte amenintarea nucleara iraniana si schimbarile climatice.

Barack Obama nu este singurul care are o durere de cap de proportiile Chinei. Si lideri din Europa s-au confruntat recent cu Beijingul privind tot felul de probleme, de la comert si schimbarile climatice pana la Iran. Dar poate ca cea mai spinoasa problema intre Europa si China este embargoul asupra armelor, care a fost instituit de la reprimarea sangeroasa a protestelor din Piata Tiananmen, in 1989, relateaza revisita americana Time.

UE regandeste acum aceasta interdictie de arme ce dureaza de 20 de ani. Spania, care detine presedintia semestriala a UE pana la 1 iulie, a cerut o revizuire a embargoului ca o modalitate de imbunatatire a relatiilor cu Beijingul. "Suntem cu totii constienti de noul rol pe care il asuma China in lume", a declarat ministrul spaniol de externe, Miguel Angel Moratinos. Aceasta este o veste mare pentru China, mai ales avand in vedere mania ei declansata de decizia recenta a SUA de a vinde arme in valoare de 6,4 miliarde dolari catre Taiwan, pe care China il priveste ca o provincie renegata.

China spune ca ridicarea embargoului este mai simbolica decat orice altceva - ar semnala o acceptare europeana a statutului tarii de jucator egal pe scena mondiala. Interdictia privind armele nu a impiedicat China, cu siguranta, sa devina o putere militara - bugetul sau anual oficial al apararii se ridica la 70 miliarde dolari, cu toate ca Pentagonul considera ca cifra reala ar fi de doua ori mai mare. Mai degraba, Beijingul considera embargoul drept depasit si jignitor, tinand seama de faptul ca statele care fac obiectul unei interdictii de arme a UE sunt toate state paria - Congo, Coreea de Nord, Iran, Birmania, Somalia, Sudan si Zimbabwe. Un embargou similar al UE impotriva Uzbekistanului a fost ridicat in octombrie, in pofida ingrijorarilor constante cu privire la drepturile omului in statul din Asia Centrala.

Europa ar putea beneficia in mod sigur de pe urma unor relatii mai bune cu Beijingul, care a desconsiderat cererile diplomatice ale UE, si a manifestat dispret fata de incercarile europene de a fi in mai mare masura un lider global, in ultimii ani. In 2008, China a anulat un summit cu liderii UE, dupa ce presedintele francez Nicolas Sarkozy s-a intalnit cu liderul tibetan exilat, Dalai Lama. Apoi, in decembrie 2009, China a executat un cetatean britanic pentru trafic de droguri - primul european executat in China, in 50 de ani - in pofida condamnarilor venite din UE si a pledoariei sustinatorilor care au cerut ca el sa fie scutit din cauza bolii sale mintale. Totodata la conferinta asupra climei de anul trecut, de la Copenhaga, liderii UE au fost socati de dispretul Chinei fata de eforturile europene de obtinere a unui angajament semnificativ de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Tonul aspru din partea Beijingului, a fost chiar mai usturator atunci cand UE sperase ca noul sau Tratat de la Lisabona - destinat sa creeze o institutie mai eficienta cu un presedinte si un ministru de externe puternic care sa vorbeasca in numele sau - va asigura blocului o prezenta mai mare pe scena mondiala. Dar, China a incercat in trecut sa exploateze divizarile interne ale UE pentru a-si alimenta cresterea economica si nu pentru a trata cu blocul ca un intreg. Toti membrii cei mai mari a UE, au abordat prieteneste Beijingul privind un aspect sau altul, in speranta de a garanta acorduri comerciale profitabile.

Dar roata se intoarce in Europa. Charles Grant, director al "Centre for European Reform", cu sediul la Londra, a publicat un document luna trecuta in care sustine ca europenii trebuie sa cada de acord asupra unui singur mesaj in relatia acestora cu China, astfel ca Beijingul sa nu poata juca jocul "divide et impera". In acelasi timp, a spus el, UE ar trebui "sa renunte la fictiunea unui parteneriat strategic care nu poate fi semnificativ cu astfel de sisteme de valori divergente, si sa se focalizeze pe un numar limitat de probleme asupra carora China si UE pot ajunge la un acord".

Ridicarea interdictiei privind armele ar putea sa nu fie atat de simpla, in conditiile in care o rezistenta puternica se manifesta deja impotriva ideii. Multe tari din UE sunt ingrijorate de comportamentul din ce in ce mai amenintator al Chinei fata de Taiwan si sunt reticente in a aproba o acumulare de arme care ar izola si mai mult insula. Franta se pronuntase pentru ridicarea embargoului in 2004, dar acum spune ca trebuie sa fie mentinut. Parlamentul European se opune, de asemenea, ridicarii interdictiei atat timp cat Beijingul continua sa vanda arme unor tari precum Zimbabwe si Sudan, ale caror guverne sunt acuzate de Occident ca comit sau sprijina acte de violenta impotriva civililor. Si UE ar trebui sa examineze cu atentie demersul care este in contradictie cu cel al SUA, care a instituit propriul embargou privind armele asupra Chinei, subliniaza Time.

FranIois Godement, de la "European Council on Foreign Relations" si presedinte al Centrului Asia din cadrul Institutului de Studii Politice din Paris, spune ca oferta spaniola de revizuire a embargoului este prost conceputa, deoarece nu a existat nicio mentiune privind incercarea de a obtine concesii de la China mai intai. "Se pare ca exista unele asteptari de bunavointa viitoare chineza de natura nespecificata," spune el. "Dar, China a refuzat cu fermitate sa ofere ceva in schimb." Godement mai afirma ca europenii s-au amagit mult timp ca Beijingul ii va accepta ca parteneri egali, cand, de fapt, China va continua probabil sa puna la incercare blocul pentru punctele sale slabe si divizare. In opinia sa, interdictia ar trebui ridicata numai dupa ce Europa isi va examina in profunzime politica fata de China. "Daca exista un lucru bun privind tonul strident al Chinei, este ca a ajutat tarile mari din UE sa-si dea seama ca nu pot merge pe cont propriu si au nevoie de un front unit", afirma el, citat in final de publicatia americana.