Reprezentanţii USL au venit în prima zi a sesiunii parlamentare, dar nu pentru a-şi da demisiile, aşa cum au ameninţat când românii protestau în stradă, şi nici pentru a-şi oficializa, printr-un document, insolita grevă pe care vor să o ţină până la alegeri. Au venit pentru a-şi propune oamenii în conducerile celor două Camere: vicepreşedinţi, chestori şi secretari. Şi pentru a lăsa să se înţeleagă că nu sunt dispuşi să renunţe, pe perioada grevei, nici la deplasările în străinătate. „Până în acest moment, nu există un anunţ oficial făcut de cele două grupuri parlamentare (PSD şi PNL - n.r.) în sensul unui protest, indiferent ce formă va îmbrăca acest protest. Mai mult decât atât, în şedinţa Biroului Permanent al Camerei, în momentul în care am ajuns la deplasări externe, reprezentanţii PSD şi ai PNL au solicitat un răgaz până luni în care să decidă la ce deplasări externe participă", a declarat preşedintele Camerei, Roberta Anastase.

Ce înseamnă acest lucru? Că, pe lângă indemnizaţie, sumă forfetară, cazare la hotel de lux, bani pentru transport, telefoane, etc., parlamentarii USL nu vor să renunţe nici la plimbările în străinătate. Şi de ce ar renunţa aşa uşor dacă ne uităm că printre destinaţiile aleşilor s-au numărat, în ultimele luni, Qatar, Tunisia, Pakistan, China, Cambodgia, Coreea sau Panama.

Evident că, în aceste condiţii, toate întrebările jurnaliştilor despre drepturile „greviştilor" sunt catalogate prompt drept „tendenţioase".

Senatorii şi deputaţii USL se încurcă în explicaţii

Asaltaţi de presă, reprezentanţii USL abordează o tactică cu doi paşi. În primul rând, nu-şi mai numesc protestul grevă, ci boicot sau „protest parlamentar". Apoi, încearcă să dea noi şi noi interpretări prevederilor care stipulează rolul parlamentarului.

„Activitatea parlamentară nu constă numai în votul în Parlament sau participarea la comisii sau la Biroul Permanent. Activitatea parlamentară constă în foarte multe alte activităţi, începând de la iniţiative legislative, declaraţii politice, întrebări interpelări, moţiuni de cenzură şi alte asemenea activităţi", a explicat Ioan Chelaru, vicepreşedinte al PSD şi senator. Într-adevăr, doar că tot el spune: „Vom fi prezenţi la începutul şedinţei, ne vom spune punctul de vedere vizavi de protestul nostru şi vom părăsi sala".  Adică, nu vor susţine nici declaraţii politice, nu vor adresa nici întrebări, nici interpelări. Cât despre iniţiativele legislative, să înţelegem că vor continua să le depună, deşi nu au intenţia să participe la dezbaterea lor, nici în comisii, nici în plen?

Şi mai inventiv, deputatul PSD Valeriu Zgonea a explicat că baza mandatului de parlamentar o constituie activitatea în teritoriu, prezenţa în colegiul în care a fost ales şi audienţele cu alegătorii. Pe lângă faptul că mulţi senatori şi deputaţi nici măcar nu au cabinete parlamentare (deşi încasează lunar 8.000-10.000 lei pentru funcţionarea lor), activitatea de reprezentare ar trebui să aibă şi o finalitate: cererile oamenilor să fie prezentate şi dezbătute în Parlament.

Probleme mari la Senat

Teoretic, puterea deţine majoritatea, iar o mobilizare exemplară ar trebui să fie de ajuns coaliţiei pentru a fi aprobate proiectele Guvernului. În practică, lucrurile sunt mai nuanţate, pentru că unii senatori şi deputaţi sunt şi miniştri.

Cea mai delicată situaţie se înregistrează la Senat, unde majoritatea puterii atârnă de un singur vot (din totatul de 135 de senatori, cât avem acum, coaliţia are 67 plus pe Iulian Urban, care a demisionat din PDL, dar a spus că votează alături de democrat-liberali). Similar, pe hârtie, în Biroul Permanent al Senatului, scorul este de 7 la 6. În practică, în absenţa senatorului UDMR Verestoy Attila (care a suferit un accident în luna noiembrie), conducerea Senatului nu se poate întruni.

Şi mai dramatică este situaţia în comisii. În mai mult de jumătate din comisii, majoritatea este deţinută de opoziţie, nu de putere. Inclusiv în Comisia juridică, structură pe la care trec aproape toate proiectele de lege, pentru aviz sau raport.

Ce scrie în Statutul senatorilor şi deputaţilor

Art. 29. - Participarea la şedinţă

(1) Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputaţi şi senatori o obligaţie legală, morală şi regulamentară.

 (3) Numele deputaţilor şi senatorilor absenţi nemotivat de la lucrările fiecărei Camere, precum şi din comisiile permanente vor fi publicate pe paginile de Internet al acestora, lunar, potrivit procedurii stabilite de Regulamentul fiecărei Camere.

Art. 30. - Sancţionarea pentru absenţele nemotivate

(1) Deputatul sau senatorul care lipseşte de la 5 şedinţe ale Camerei sau de la 3 şedinţe ale comisiei permanente din care face parte, în aceeaşi sesiune, fără a avea concediu sau peste concediul aprobat, este obligat să justifice în scris absenţele.

(2) Deputatul sau senatorul care nu se conformează prevederilor alin. (1) pierde drepturile la indemnizaţie, la diurnă şi la celelalte drepturi băneşti, corespunzător perioadei în care a lipsit.