Până la alegerile parlamentare, România va avea un guvern politic cu prim-ministru independent. Desemnat premier de preşedintele Traian Băsescu, Mihai Răzvan Ungureanu, şeful Serviciului de Informaţii Externe, are misiunea să formeze o echipă care să fie acceptată de formaţiunile din coaliţie şi să convingă parlamentarii să-i acorde votul de încredere.

După ce luni Emil Boc a demisionat din funcţia de prim-ministru, numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu răspunde, practic, solicitărilor partidelor din coaliţie: este un specialist, neafiliat politic de mai mulţi ani, este un bun diplomat (dovadă stau aprecierile făcute la adresa sa, de-a lungul timpului, chiar de reprezentanţii opoziţiei) şi nu provine „din lumea finanţelor sau din cea a multinaţionalelor" (aşa cum au cerut liderii UDMR). Totodată, prin desemnarea lui Ungureanu, preşedintele Traian Băsescu reuşeşte să dea o lovitură PNL, partid din care şeful SIE a făcut parte şi care l-a considerat suficient de valoros pentru a fi ministru de Externe timp de trei ani şi pentru a-i aproba, în Parlament, numirea la şefia SIE.

Rămâne de văzut în ce măsură va reuşi Ungureanu să joace rolul de mediator în coaliţia la putere, în condiţiile în care el are rolul de a se prezenta în Legislativ cu o echipă, dar PDL, UDMR şi UNPR sunt formaţiunile care propun miniştri. Apoi, din calitatea de premier desemnat, el va trebui să-i convingă şi pe senatorii şi deputaţii puterii să-i acorde votul de încredere. Odată instalat în funcţie, Ungureanu va trebui să găsească metoda prin care să împace interesele electorale ale partidelor la putere cu cerinţele FMI şi constrângerile bugetare.

Calculele

Varianta guvern politic condus de premier politic este ceea ce am avut în ultimii ani şi nu ar fi adus vreun beneficiu coaliţiei la putere. Practic, nu s-ar fi schimbat ceva în percepţia românilor dacă în locul lui Emil Boc ar fi venit un alt lider democrat-liberal, iar la ministere s-ar fi operat modificări pe ici, pe colo.

Un plus de imagine aduce pentru partidele din coaliţie formula guvern politic cu premier independent. Ce înseamnă asta? Ca la şefia ministerelor să fie oameni desemnaţi de PDL, UDMR şi UNPR, cu acceptul minorită-ţilor naţionale, dar rolul de şef al Executivului să fie asumat de un personaj neafiliat politic, care să împrumute din credibilitatea sa întregii echipe.

În cazul guvernului de uniune naţională, variantă care a mai fost vehiculată de preşedintele Traian Băsescu şi în 2007 (ca alternativă la varianta unui cabinet PNL-PD-PLD), şi în 2009 (înaintea alegerilor preziden-ţiale, când PSD, PNL, UDMR şi minorităţile îl susţineau pentru funcţia de premier pe Klaus Iohannis, primarul Sibiului), guvernul ar fi urmat să fie sprijinit de toate partidele. Varianta aceasta a fost însă, de la bun început, puţin plauzibilă.

Poziţia formaţiunilor din coaliţie

PDL a susţinut varianta unui guvern politic cu premier independent. Practic, este calea pe care preşedintele Traian Băsescu mergea exact cu un an în urmă. Atunci, în cadrul mai multor întâlniri cu parlamentarii şi liderii locali ai PDL, şeful statului a încercat să convingă de necesitatea instalării unui premier tehnocrat, astfel încât democrat-liberalii să iasă în percepţia publică de sub responsabilitatea măsurilor nepopulare adoptate şi să se poată relansa electoral, în perspectiva alegerilor din 2012. Tot atunci, preşedintele a avut mai multe întâlniri cu diferiţi reprezentanţi ai Băncii Naţionale, iar surse democrat-liberale spuneau că era stabilit şi numele înlocuitorului lui Emil Boc.

S-a renunţat la variantă ca urmare a opoziţiei manifestate de unii lideri PDL, situaţia fiind cu atât mai delicată cu cât se prefigura războiul pentru şefia partidului care avea să se dea la Convenţia Naţională din mai.

Acum, ideea se bucură de susţinere în PDL, dar în prima fază nu a fost împărtăşită şi de partenerii de coaliţie: UDMR şi grupul minorităţilor naţionale. La fel ca anul trecut, liderii acestora mergeau, la început, pe ideea unui premier politic, argumentând că un tehnocrat ar avea dificultăţi în a convinge Parlamentul să-i voteze echipa şi, apoi, în a-şi trece proiectele prin cele două Camere. Altfel spus, un independent nu are prea multă autoritate nici asupra miniştrilor, nici asupra parlamentarilor coaliţiei. În plus, un independent poate pune şi unele condiţii pentru a accepta să fie premier desemnat: ca la ministerele-cheie, gen Finanţe, Economie sau Dezvoltare Regională, să fie numiţi tot tehnocraţi.

De asemenea, cu un premier neafiliat politic, va fi mai dificil pentru partide să direcţioneze banii spre primăriile şi proiectele lor, lucru vital în condiţiile în care ne mai despart doar câteva luni până la alegerile locale.