PENTRU TINERETUL LIBERAL:DESPRE CULTURA POLITICA
Cred ca tineretul liberal trebuie educat si nu impins spre cultura de mahalaasa cum procedeaza lumpen-liberalii de astazi,ceea ce se vede pe forumuri.
In lucrarea sa Sociodynamique de la culture– 1967, Abraham A. Moles semnala existenta a peste 250 de definitii,dar,de fapt numarul acestor definitii este mult mai mare
Cultura ...
PENTRU TINERETUL LIBERAL:DESPRE CULTURA POLITICA
Cred ca tineretul liberal trebuie educat si nu impins spre cultura de mahalaasa cum procedeaza lumpen-liberalii de astazi,ceea ce se vede pe forumuri.
In lucrarea sa Sociodynamique de la culture– 1967, Abraham A. Moles semnala existenta a peste 250 de definitii,dar,de fapt numarul acestor definitii este mult mai mare
Cultura politica este un model de atitudini intelectuale si de orientari fata de politica, manifestate in randul membrilor unui sistem politic. Dupa G. Almond si Sidney Verba ar exista urmatoarele tipuri de cultura politica:
a) Cultura politica parohiala (locala sau provinciala) specifica societatilor traditionale, comunitatilor care nu constientizeaza importanta problemelor de interes national si mondial si nu au interese pentru valorile si mecanismul sistemului politic national. Adica este cultura politica a satului, a etniei, a regiunii unde biserica, scoala si primaria sunt institutiile de referinta.
b) b) Cultura politica de supunere (de subordonare) corespunde unor comunitati reglate de valori nationale. In cadrul societatilor respective, agentii actiunii politice sunt constienti de existenta sistemului politic dar se multumesc cu o atitudine de pasivitate in privinta participarii la viata politica, la luarea deciziilor.
c) Cultura politica participativa, care corespunde sistemelor democratice, este rezultatul proceselor educationale dezvoltate si a unui grad inalt de organizare, reflectand si experientele politico-sociale specifice tarilor democratice.
Aceste tipuri de culturi politice coexista in societatile contemporane, orientarile politice ale unui individ contin in grade diferite elemente ale culturii parohiale, de supunere si participative.
Cultura politica – parte a culturii de ansamblu a societatii, a fost si va ramane o variabila dependenta de progresul general al comunitatilor umane. Ea este supusa transformarilor, implicit dezvoltarii si modernizarii. Cultura politica elibereaza cetateanul de efortul de a reinventa mereu mecanismele participarii la viata politica, realizarii controlului asupra activitatii organelor de decizie, contestarii unor acte politice etc. pentru ca acestea pot fi asigurate prin invatare sociala , prin socializare politica generand timp liber necesar pentru explorari si creatie.
In ce priveste diversitatea culturilor politice intre societati, s- au evidentiat o diversitate culturala apreciabila vizand aspectele materiale ale culturii politice, organizarea relatiilor intre membrii societatii, valorile, normele, obiceiurile, moravurile si tabuurile politice, simbolistica politica, organizarea administrativ-teritoriala etc. Evidentierea diferentelor intre culturile politice a facut apel la unele criterii: valorile dominante in sistemul capitalist cum ar fi libertatea individului,in timp ce in regimurile comuniste, in cele de comanda in general, au prioritate colectivul, interesul general si nu personalitatea individului);
Subculturile politice pot avea ca suport o clasa sociala, o etnie, o grupare religioasa etc. care, prin reactie la procesul de omologare si generalizare a valorilor politice oficiale, isi edifica propriile lor sisteme de valori care reprezinta o sublimare a nevoilor, atitudinilor si stilului lor de viata la nivelul vietii comunitare. Identitatea unei subculturi politice se poate baza pe mostenirea sa etnica (cultura promovata de Partidul Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe conditia sa economica (cultura politica a aristocratiei, a saracilor din ghetou, cea promovata de partidul clasei de mijloc etc.), pe apartenenta la o provincie (cultura politica promovata de Partidul Moldovenilor, cultura politica transilvana din secolul al XVIII-lea, a Tarii Bascilor etc.).
O mare parte a cercetatorilor americani au ajuns la concluzia ca integrarea indivizilor in grupurile, colectivitatile sociale este rezultatul a trei factori:
a) insusirea, interiorizarea normelor juridice si morale, a modelelor de comportament si valorilor;
b) individul devine constient de faptul ca posibilitatile sale de alegere in ce priveste rolurile asumabile sunt limitate;
c) fiinta umana dobandeste constiinta responsabilitatii referitor la modul in care respecta normele etico-juridice in virtutea careia evita sanctiunile punitive ce succed in mod firesc incalcare normelor si doreste, in acelasi timp, sa obtina mai mult prestigiu, aprecieri pozitive in urma conformarii la modelul etico-juridic oferit de societate.
Socializarea politica este o fateta a socializarii de ansamblu a individului, a asimilarii culturii societatii.Procesul de socializare politica incepe chiar din perioada copilariei in cadrul unor grupari formale si informale (familie, gradinita, grupul de varsta, mass-media, cercul de prieteni, Biserica etc.), avand un puternic suport afectiv. In copilarie au loc socializarea de baza (sau primara) la care se adauga, in perioada maturitatii, socializarea politica continua..
Socializarea politica, in buna masura, coincide cu educatia politica in sens larg (exercitata de familie, scoala, universitate, mass-media, de alti factori educationali), dar are o sfera mai larga prin aportul si al altor institutii (organizatii politice, economice, juridice, religioase etc.) sau factori cu influenta spontana, aleatoare.
In ultimul deceniu, dupa caderea comunismului in Europa de Est, se pune cu acuitate problema formarii si dezvoltarii unei culturi politice specifice democratiei, bine acordata valorilor universale care sa faciliteze participarea activa, responsabila a cetateanului la viata politica. Schimbarile radicale in sistemul si regimul politic dupa 1989, adoptarea unei noi constelatii de valori politice impune necesitatea resocializarii politice a cetateanului – proces deosebit de complex, de sinuos si incarcat cu adevarate drame subiective urmate nu intotdeauna de rezultate socialmente acceptabile. Viciul cel mai mare al politicienilor din trecut era crezul lor nerealist ca formele copiate din Europa Occidentala – bogata si civilizata, se potrivesc si vor fi productive in spatiul romanesc.Atata vreme cat legiferarile, practicile guvernamentale, institutiile create vor ramane exterioare vietii practice a majoritatii cetatenilor, cata vreme cetatenii vor ramane indiferenti, apatici la schimbarile reformatoare,o asemenea teorie isi va pastra actualitatea, adica performantele regimului politic nu vor fi cele asteptate de societatea civila. Rezulta de aici cat de importanta este resocializarea politica a cetatenilor, generalizarea culturii politico-civice potrivita realitatilor concrete din Romania, constituirea unor atitudini politice active, rationale care antreneaza responsabilitatea cetateanului de rand.
5 
47
