Singurele date (cvasi)certe de care dispunem în acest moment sunt rezultatele de la locale şi - până nu se vor fi constatat oficial fraude masive la referendum - cele 7,4 milioane de voturi împotriva lui Traian Băsescu. Din acest punct de vedere, întoarcerea lui Băsescu la Cotroceni pare, la prima vedere, să facă jocul USL, care poate miza şi în campania pentru legislative aversiunea unei mari părţi a populaţiei faţă de preşedinte pentru a-şi asigura un scor confortabil peste cele 50% necesare obţinerii majorităţii absolute şi formării guvernului.

Aparenţele pot fi însă înşelătoare. Imediat după locale, când, cu toate voturile USL+PSD+PNL, abia dacă a reuşit să adune în jur de 60%, alianţa socialistă îşi fixase drept obiectiv pentru legislative o majoritate de cel puţin două treimi care să-i permită să modifice Constituţia. Declararea de către CCR drept neconstituţională a legii electorale (uninominalul pur) şi eşecul referendumului au făcut, practic, această ţintă de neatins. Într-un interviu acordat României libere, şeful IMAS, sociologul Alin Teodo­rescu, susţine că acest eşec al USL nu va afecta în niciun fel rezultatele sale la alegeri, dar, deja, modificarea definiţiei victoriei de la „majoritatea constituţională" la „majoritate absolută" este destul de semnificativă.

Un element „liber" în această ecuaţie îl va reprezenta...  Traian Băsescu. Dacă, în timpul localelor, cota sa de popularitate lâncezea undeva în jurul a 12-13%, după revenirea la Cotroceni, 23-24% din alegători susţin că l-ar vota şi a treia oară, o dublare a popularităţii într-o perioadă în care propaganda ostilă a televiziunilor şi gafele propriului staff de campanile nu l-ar fi îndreptăţit să spere la un asemenea reviriment. Băsescu demonstrează încă o dată că prosperă politic în mijlocul conflictului şi că atmosfera calmă şi liniştită îi face rău. Pentru nou formata coaliţie de centru-dreapta lecţia localelor şi a referendumului ar trebui să fie limpede: ridicarea mizelor la nivel de principii şi polarizarea disputei electorale la proporţii apocaliptice care să nu lase alegătorilor alte opţiuni în afară de "Ori Ei, Ori Noi!". Atacul USL împotriva arhitecturii statului de drept şi a independenţei Justiţiei ar trebui să constituie unul din pilonii temeliei pe care să se construiască această logică de război, celălalt fiind credibilitatea şi prospeţimea personalităţilor aruncate în luptă.

Din acest punct de vedere, atacul de ieri al lui Mihai Neamţu şi al Noii Republici îndreptat împotriva revenirii Elenei Udrea în prim-plan dovedeşte că măcar unii dintre membri acestei coaliţii înţeleg riscurile. În schimb, polarizarea şi cantonarea în tranşeele ideologice are drept efect eliminarea din joc a outsider-ilor "antisistem" de tip PPDD şi nu este deloc clar că voturile lui Dan Diaconescu se vor duce către centru-dreapta. Dimpotrivă.

Pe de altă parte, nu există nici un semn că alegătorii ar fi cu adevărat îngrijoraţi de viitorul statului de drept şi de izolarea externă a României. 70% din cei intervievaţi consider că vinovată pentru invalidarea referendumului este Curtea Constituţională, nu guvernul Ponta care l-a organizat şi nici majoritatea USL care l-a declanşat, semn că cei care au dorit să-l elimine pe Băsescu din joc, au dorit să facă oricum, indiferent de respectarea regulilor sau de modificarea acestora în timpul jocului. Este cel mai important as din mâneca USL, iar pentru a-l putea juca, useliştii trebuie să continue să menţină aprinsă flacăra frustrării populare faţă de pre­şedinte pe care să-l identifice cu cauza tuturor lipsurilor şi neajunsurilor din societate.

Cu cât se va afunda în problemele guvernării, cu atât USL-ului îi va fi mai greu însă să facă acest lucru. Guvernul Ponta a decis reîntregirea salariilor bugetarilor şi a pensiilor, principalul său rezervor electoral, dar această măsură s-a luat pe seama anulării investiţiilor. Or, nu va trece mult până când primarii USL care „au performat" la referendum să îşi ceară cota de alocări clientelare promise. Toamna vine cu scumpiri la gaze şi la alimente, cu facturi crescute la întreţinere şi cu incertitudini economice imposibil de anticipat. Cum acordul cu FMI nu mai este atât de sigur, Guvernul nu-şi poate pune în aplicare politica fiscală, iar Ponta nu mai are nici voce, nici credibilitate în Uniunea Europeană rezultatele alegerilor rămân deschise. Pentru dreapta succesul înseamnă să crească peste 30%, pentru stânga un rezultat sub 50% ar echivala cu un dezastru.