“Lumină, Luptă, Linertate”

Voiam să scriu ceva frumos… Ceva din Transilvania… Însă un gând maliţios mi-a zis: „Geaba-i strădania!” Şi l-am crezut… I-am dat dreptate, exemplu fiind Adrian Păunescu. “L”-ul creionat de palma ridicată cu degetul mare perpendicular pe inelarul îndreptat în sus lângă celelalte trei strânse în pumn era simbolul rezistenţei tăcute şi al speranţei în eternele idealuri ale omenirii: “Lumină, Luptă, Libertate”. Din tot ceea ce a gândit şi a făcut vizând aceste idealuri, într-un anumit raport de “condamnare a comunismului”, nu s-a consemnat nimic. Dimpotrivă, cel care l-a alcătuit, nefiind capabil de a-l înţelege, a preferat să-l denigreze, numind cenaclurile sale „instrumente de imbecilizare”.  Uităm că suntem oameni şi că „la acelaşi şir de patimi deopotrivă” suntem „robi”. Previziunile lui Eminescu s-au adeverit iar: „nu lumina” adusă de cineva în lume prin gândirea şi acţiunile sale, “ci păcatele şi vina” sunt mai de preţ pentru cei care vorbesc.