Marele savant Iuliu Hațieganu a donat Universității terenul de 25 de hectare, în memoria fiului său, decedat la doar opt ani.
Universitatea Babeș-Bolyai a dus la bun sfârșit unul dintre cele mai ambițioase proiecte de infrastructură universitară din România, reabilitarea Parcului Sportiv Universitar ”Iuliu Hațieganu”. Valoarea proiectului coordonat de prorectorul Dan Lazăr a fost de 25,4 milioane de lei. Acum, parcul este cel mai frumos de acest fel din Transilvania, iar unii specialiști spun că ar fi cel mai frumos din Europa Centrală.
Infrastructura parcului a fost modernizată, la fel ca și terenurile de sport, iar capacitatea sălilor de curs ale Facultății de Educație Fizică și Sport a crescut cu 390 de locuri. Parcul este faimos datorită sportivilor care își desfășoară activitatea acolo, însă puțini știu istoria sa adevărată. Parcul Sportiv Universitar este creația marelui savant Iuliu Hațieganu, părintele școlii românești de medicină de la Cluj și fost rector al Universității Regele Ferdinand I. Terenul îi aparținea lui Iuliu Hațieganu, care și-a cheltuit o parte din averea personală pentru amenajarea parcului. Comuniștii l-au
răsplătit pe măsură pe marele profesor: Iuliu Hațieganu a fost dat afară din universitate, iar locul său a fost luat de carieristul Aurel Moga, un medic excepțional, dar cu mari carențe de caracter.
Durerea unui părinte
Iuliu Hațieganu s-a născut în anul 1885, în familia unui preot greco-catolic din satul Dârja, de pe Valea Someșului. Printre frații săi s-a numărat Emil Hațieganu. Inițial, Iuliu Hațieganu a vrut să continue cariera preoțească a tatălui său. El a absolvit gimnaziul superior din Blaj, unde a fost coleg cu viitorul cardinal Iuliu Hossu, cu care a legat o prietenie strânsă. De altfel, Iuliu Hațieganu și Iuliu Hossu s-au numărat printre cei mai străluciți absolvenți ai școlii blăjene. Însă Iuliu Hațieganu a decis să își continue studiile la Facultatea de Medicină din Cluj, pe care a absolvit-o cu un doctorat strălucit, în anul 1910. În 1918, el a fost delegatul tineretului universitar român la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde a prezentat proiectul înființării unei universități românești în Transilvania. Iuliu Hațieganu a devenit profesor al acestei universități, la Facultatea de Medicină. El a inaugurat, de altfel, cu prelegerea sa învățământul superior medical românesc din Transilvania. La această facultate au fost atrași medici de mare valoare, precum Victor Papilian sau Victor Babeș. Profesorii de la Facultatea de Medicină munceau și în clinicile clujene, care deveniseră unele dintre cele mai bune din Europa Centrală. Iuliu Hațieganu era unul dintre cei mai buni diagnosticieni, iar colegii săi îl considerau drept un adevărat geniu. Însă această perioadă de ascensiune profesională a coincis cu moartea fiului său, în vârstă de opt ani. Iuliu Hațieganu s-a hotărât atunci să doneze Universității terenul de 25 de hectare pe care îl cumpărase la marginea Clujului pentru fiul său. Parcul sportiv universitar a fost amenajat cu banii profesorului Iuliu Hațieganu, cu ajutorul unei colecte publice și cu ajutorul donațiilor făcute de cea mai importantă asociație culturală a românilor ardeleni, ASTRA. Parcul a fost amenajat în perioada 1930–1932. El a primit medalia de bronz pentru arhitectură sportivă la expoziția organizată cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Berlin.
„Răsplata“ comuniștilor
Iuliu Hațieganu a ajuns să fie desemnat rector al Universității Regele Ferdinand I într-una dintre cele mai grele perioade din istoria sa. Izbucnise cel de-al doilea război mondial, Transilvania de Nord, cu tot cu orașul Cluj, fusese ocupată de Ungaria, iar Universitatea se afla în refugiu la Sibiu. Fratele lui Iuliu Hațieganu, avocatul și doctorul în Drept Emil Hațieganu, și el fost rector al universității clujene, rămăsese în partea ocupată a Transilvaniei, acolo unde a devenit șeful comunității românești, expusă represiunii autorităților maghiare. Emil Hațieganu fusese unul dintre membrii marcanți ai Partidului Național Român, apoi ai Partidului Național Țărănesc, ministru în mai multe guverne și fost membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Cei doi frați Hațieganu s-au regăsit la Cluj după eliberarea orașului, în octombrie 1944, când a început întoarcerea Universității din refugiul sibian. Însă aproape imediat au început persecuțiile comuniste. Iuliu Hațieganu a intrat în vizorul autorităților pentru sprijinul acordat studenților anticomuniști. De exemplu, greco-catolicul Iuliu Hațieganu l-a ascuns pe studentul la Medicină Valeriu Anania, căutat de autoritățile comuniste care doreau să îl aresteze. Este vorba de viitorul mitropolit ortodox al Clujului, IPS Bartolomeu Anania.
În cele din urmă, Iuliu Hațieganu și întreaga sa familie au intrat în colimatorul autorităților comuniste. Emil Hațieganu a fost închis în perioada 1948–1955. Iuliu Hațieganu a fost dat afară din Universitate, pe motiv că acceptase să fie rector în timpul regimului lui Ion Antonescu și pentru că acceptase decorația Crucea de Fier din partea Germaniei, pentru că, în calitate de medic, i-a tratat pe răniții germani de pe frontul de est, internați în Sibiu, acolo unde marele profesor se afla în refugiu. Ginerele său, marele medic clujean Octavian Fodor, relata apropiaților scena în care conferențiarul Aurel Moga, fost discipol al lui Iuliu Hațieganu, îl împroșca cu invective pe marele profesor, care lipsea de la ședința ”de demascare”. Atunci când a mers să își încheie socotelile cu Universitatea, Iuliu Hațieganu s-a interesat cine i-a luat locul la catedră. Când a aflat că este vorba de Aurel Moga, singurul său comentariu a fost „Un foarte bun student de-al meu!“.
Un sfârșit trist
Cei doi frați Hațieganu, Iuliu și Emil, au înfruntat prigoana comunistă fără să facă vreun compromis. Ca o coincidență fatidică, amândoi au încetat din viață în anul 1959. După căderea regimului comunist, numele lor au fost reabilitate. Iuliu Hațieganu nu a dat doar numele parcului sportiv universitar fondat de el, ci și al Universității de Medicină și Farmacie. Cei doi frați sunt considerați azi în mod unanim drept modele de patriotism, verticalitate și onestitate.
Iuliu Hațieganu poate fi considerat drept părintele școlii medicale românești din Transilvania
