Actiunea cultural-artistica initiata de conducerea Muzeului de Arta din Cluj-Napoca, sub genericul “Destine artistice”, a adus in saloanele institutiei lucrarile a doi prestigiosi artisti plastici: Alexandru Tipoia si George Tzipoia, tata si fiu. Este o expozitie de amploare care infatiseaza publicului circa 100 de lucrari semnate de acesti doi pictori din Elvetia, de origine romana.
Alexandru Tipoia a terminat Academia de Arte Frumoase din Bucuresti in 1937 si a devenit un artist bine cunoscut si apreciat prin numeroasele expozitii personale, de grup in tara si strainatate (Roma, Budapesta, Paris, Viena etc.), plecand, in ultimii ani de viata, in Elvetia, unde traia fiul sau, George, refugiat politic. Picturile celor doi sunt de o frumusete aparte, realizate cu materiale diferite, intr-o cromatica bine adaptata temei abordate.
Sau, cum a tinut sa sublinieze in frumosul catalog (acolo) editat cu acest prilej, dr. Livia Dragoi, directoarea institutiei-gazda: “Creatie a unui artist cu o reala vocatie culturala, pictura lui George Tzipoia isi revendica, cu orgolioasa modestie, originea in clasicismul de esenta propriu viziunii artistice a tatalui sau si marturiseste, in acelasi timp, cu demnitate, afinitatile cu un anume tip al investigatilor in domeniul abstractiei geometrice, evidentiate generos de panorama internationala a picturii contemporane”.
Am profitat de prezenta la Cluj-Napoca a lui George Tzipoia, care a binevoit sa ne acorde interviul de fata:
Reporter: Unde v-ati nascut, unde v-ati facut studiile?
George Tzipoia: Sunt nascut in Bucuresti in 1945, unde am urmat si Institutul de Arte Plastice, avandu-l ca profesor pe pictorul Traian Bradean. Dupa absolvirea facultatii am expus la expozitii de grup, dar am avut si personale. Din 1982 locuiesc la Geneava, plecand in aceasta tara ca refugiat politic. Desigur, asa stand lucrurile, sunt ani de zile de cand am expus ultima data in Romania, mai exact spus, in 1985, cu ocazia infiintarii Fundatiei “Alexandru Tipoia”, pe care am initiat-o eu in memoria tatalui meu.
R: Inseamna ca dupa 1989 lucrurile s-au schimbat si pentru dvs., nu?
G. T.: Da, dupa 1989 am revenit in tara cu expozitii si activitati culturale prin aceasta fundatie de care am amintit si, mai ales, cu prima retrospectiva a tatalui meu la Muzeul National de Arta din Bucuresti, in 1997.
R.: Vad in expozitie ca imbinati pictura si cu alte modalitati plastice…
G. T.: Da, este vorba despre anumite obiecte, ca sa le spun asa, sunt teme care pretind un anumit material, in cazul de fata lemnul. Iar daca ma intrebati de temele tratate in expozitie, pot sa va spun ca ele sunt: crucificari, sarcofagul sau steaua, toate fiind legate intre ele pentru ca reprezinta omul de peste tot. Sunt mesaje plastice pe care am dorit sa le surprind in arta mea. Iar culoarea aleasa vine sa intareasca semnificatia acestei viziuni.
R.: Ati abordat si alte modalitati de pictura in afara de ceea ce vedem in expozitia de acum?
G. T.: Binenteles, am avut o evolutie fireasca varstei si timpului. Am inceput cu arta figurativa – portretul, peisajul, natura statica -, dar, in decursul anilor am evoluat catre un mod de expresie mai sintetic, mai ermetic, o concentrare plastica a ideilor si gandurilor care ma framanta sau a intrebarilor pe care mi le pun. Intr-un cuvant, incerc o sinteza a mesajului pe care doresc sa-l transmit.
R.: De fapt cum ati inceput?
G. T.: Nascandu-ma in familia unui artist, traind de mic in aceasta atmosfera a creatiei plastice si in mirajul culorilor, am simtit si eu chemarea spre ele, iar lucrurile s-au petrecut in mod firesc… Am expus in Elvetia, in Franta, in Germania etc. Am lucrari in colectii particulare in diferite tari, in muzee, inclusiv in Romania. Dar la Cluj-Napoca expozitia mea este o premiera, acum expun prima data. Orasul m-a impresionat prin istorie, cu cladirile sale monumentale. Chiar acest Palat Banfy este un edificiu minunat si iti face o deosebita placere sa expui aici pentru ambianta arhitecturala pe care ti-o ofera.
[…] George Tzipoia, pictor (n. 1946); […]