Preşedintele Filialei Interjudeţene Constanţa a Asociaţiei Nevăzătorilor din România, Petru Şpan Pop, spune că în acest an, de Crăciun, oamenii nu s-au mai strâns în jurului pomului. „Stăm de vorbă şi cam atât”, declară preşedintele Asociaţiei, Petru Şpan Pop, care subliniază că luna decembrie este pentru nevăzătorii de la malul mării o lună ca oricare alta. Idei, planuri există, însă nu sunt bani. Indemnizaţiile lunare nu sunt suficiente pentru mulţi dintre oamenii privaţi de lumină şi de libertate, care au atâtea nevoi. „Cine a muncit înainte şi are şi o altă pensie trăieşte. Cine a tras targa pe uscat o duce mai greu. Majoritatea care sunt bătrâni au muncit şi au pensie”, explică preşedintele. Pentru cei tineri, găsirea unui loc de muncă devine aproape imposibilă.
Apel pentru fostele ateliere meşteşugăreşti
În afară de câţiva maseuri, majoritatea nevăzătorilor care ar putea munci stau acasă. „Pe vremea lui Ceauşescu, când terminai şcoala ţi se dădea repartiţie şi loc de muncă”, îşi aduce aminte omul. Desfiinţarea vechilor întreprinderi de stat a exclus practicarea unor meserii care încadrau în muncă pe cei fără vedere. Pe vremuri, ne spune Petru Şpan Pop, nevăzătorii împleteau sacoşe şi coşuri, confecţionau perii, mături sau cutii de carton. Era o muncă migăloasă, dar aveai salariu. „În Germania meseria de orb o face numai orbul. Există ateliere strict protejate pentru persoanele cu handicap şi meseriile respective nu le practică alţii. Acum la noi totul se face mecanizat, nu mai este lucru manual”, subliniază constănţeanul.
Asociaţia Nevăzătorilor, Filiala Interjudeţeană Constanţa – Tulcea, numără puţin peste 1.000 de membri.
