Recent s-au împlinit 10 ani de la lansarea strategiei de prevenire a inundațiilor în Lunca Dunării prin renaturarea a 530.000 de hectare de luncă.
Au fost realizate mai multe proiecte, dar nu a fost pus în practică nici unul, așa că s-au repetat aproape în fiecare an inundații catastrofale ca cele produse în Lunca Dunării în primăvara lui 2006, ale căror efecte au și convins guvernul de atunci, condus de Călin Popescu Tăriceanu, că este necesară renaturarea luncii fluviului.
Însă toți premierii și miniștrii ai mediului care s-au perindat la guvernare în acești zece ani nu au făcut nimic concret, rezumându-se la a vizita zonele inundate pentru a inspecta digurile din saci de nisip și pentru a da declarații că vor lua „măsuri” pentru ca inundațiile să nu se mai repete.
Un canal care elimină riscurile inundațiilor
După inundațiile din 2006, când au fost inundate și calele de montaj ale Șantierului Naval Damen Galați, care face parte din Grupul olandez Damen, Guvernul Olandei a alocat 400.000 de euro pentru realizarea unui studiu pentru diminuarea riscurilor inundațiilor în zona Galațiului.
Centrul de Consultanță Ecologică (CCE) Galați, care a fost partener în proiectul „Mai mult spațiu pentru fluviu și Oameni la Cotu’ Pisicii, Romania”, proiect derulat în perioada 2008-2009 și finanțat de Guvernul Olandei, a tras un nou semnal de alarmă reamintind că există acest proiect care vizează construirea pe malul drept, în județul Tulcea, a unui canal – Canalul „Ciulineț”, care să preia surplusul de apă în cazul producerii unei viituri pe Dunăre, dar care în același timp ar avea și rolul de canal de aducțiune a apei din fluviu pentru irigarea suprafețelor agricole din zonă. „Canalul Ciulineț ar avea cam 44 km lungime și ar înconjura lacul Jijila. Ar pleca din Dunăre, din dreptul localității Smârdan, ar parcurge, de-a lungul lacului, localitățile Jijila, I.C.Brătianu, Văcăreni, Garvăn și s-ar vărsa din nou în Dunăre. În zona finală, spre Garvăn, canalul este natural, dar este mic. Canalul propus prin proiect are 50 de metri deschidere, ar putea să fie și navigabil, pentru ambarcațiuni ușoare, mai ales că în zonă e și cetatea romano-bizantină Dinogeția. Dar marele avantaj ar fi că în caz de viitură, ar putea prelua peste 8 milioane de metri cubi de apă, apă care ar putea fi folosită și pentru irigarea terenurilor agricole din zonă, în caz de secetă”, spune Romeo Cândea membru al CCE Galați.
Proiectul finanțat de Olanda, ignorat de România
Concluziile studiului au fost transmise autorităților locale din Galați și Tulcea și la Ministerul Mediului, dar potrivit directoarei CCE Galați, Petruța Moisi, nimeni nu a demarat nici o măsură de punere în practică a proiectului. „Olandezii au făcut, în cadrul acestui proiect, modelări matematice și au determinat folosirea surplusului de apă și a deficitului de apă, în diverse perioade ale anului. Proiectul vine cu aceste soluții care au fost înaintate atât Guvernului, cât și autorităților locale. Apoi, au venit inundațiile din 2010, moment în care Guvernul Olandei a reamintit Guvernului României că există aceste soluții, dar iar nu s-a făcut nimic, motiv pentru care în fiecare primăvară stăm cu frica în sân că ne inundăm de la viitură. Este adevărat, printr-un alt proiect, în 2009-2012 Ministerul Mediului a redactat un atlas, o hartă a riscului de inundații pe Dunăre, este un proiect la care au participat toate țările riverane, inclusiv România, însă din cele zece țări participante, numai țara noastră nu a venit cu o continuare a acestei hărți de risc. Adică, dacă avem harta de risc și avem și soluțiile de a contracara acest risc, de ce să nu le implementăm, mai ales cu ajutorul proiectelor europene? De aceea, punctul nostru de vedere este de a trage un semnal de alarmă și în plan local, către Primăria Galați, Consiliul Județean Galați, ca în colaborare cu autoritățile similare din Tulcea să demareze un proiect care să implementeze soluțiile recomandate”, a spus Petruța Moisi.
Renaturarea Luncii Dunării, numai pe hârtie
După inundaţiile din 2006, s-a lucrat la strategia renaturării Luncii Dunării în cadrul Programului „Redimensionarea ecologică şi economică a incintelor amenajate din Lunca şi Delta Dunării”, elaborat de Institutul Naţional de Cercetări Delta Dunării (INCDD) Tulcea în colaborare cu alte 5 institute naţionale de cercetări.
Proiectul, care a costat peste 40 miliarde de lei vechi, vizează refacerea ecosistemelor din Lunca Inferioară a Dunării pe o suprafaţă de 530.000 ha, care acum sunt îndiguite de peste 1.200 km de diguri. Cercetătorii au întocmit scenarii în mai multe variante, au elaborat modele digitale ale terenului, au realizat scenarii şi simulări de irigare, modele tridimensionale ale unor sectoare vizate, modele hidraulice, hărţi, cotele coronamentului digurilor etc. Dar s-a ales praful de toate astea, pentru că nimeni nu a făcut nimic.
